Pe un drum
presãrat cu cioburi din oglindã,
cu bucãţi de piele,
cu urme mici de paşi,
merg eu acum.
Pe drumul ce duce
spre lumea mea
pe care nu o cunosc...
dar vreau sã o cunosc
şi sã rãmân acolo,
în vremurile de altãdatã.
Pe drumul spre trecut,
presãrat cu praf de gânduri,
înconjurat cu arbori uscaţi,
presãrat cu pietre neşlefuite,
cioburi ascuţite din oglindã,
ghimpi de sticlã,
vreau sã merg
şi sã refac
ce am stricat
cândva.
Vreau acum sã-mi cunosc
lumea din care vin,
lumea ce m-a aruncat aici,
lumea pe care nu am cunoscut-o
niciodatã,
dar care mi-a fost mereu
în gânduri.
Lumea mea,
lume plinã de drumuri netezite,
fãrã ghimpi şi cioburi,
fãrã himere ucigaşe,
este lumea mea luminatã,
lumea mea minunatã,
lumea de altãdatã.
(14 ianuarie 2008)
|
