Aş vrea sã te vãd,
sã te aud…
dar îmi pare rãu,
sufletul mi-e orb
şi surd;
şi cu lacrimi de tristeţe
uscatul pãmânt îl ud,
nemaivãzând în faţã-mi frumuseţe,
şi nici şoaptele-ţi dulci nu le mai aud,
acum doar sunetul lacrimilor de tristeţe
îl mai aud.
Orbit am fost atunci
de vise nãruite,
surzit am fost atunci
de promisiunile tale, destrãmate.
Sã-ţi mai vãd chipul acum,
eu nu mai pot,
sã refac iubirea din scrum,
eu nu mai pot,
sã-mi refac viaţa eu nu mai pot…
tu mi-ai luat tot:
iubirea,vãzul, auzul, dorinţa, speranţa…
tu mi-ai luat tot
şi m-ai lãsat sã sufãr.
(29 mai 2006)
