Autor:	Anisoara Iordache ( anisoara ) - [ POEZIE ]
Titlu:	cutia

deschide cutia de sticlã a cuvântului în care un clopot de lacrimi îmbracã în sunete tãcerea picãturi de ploaie alunecã pe obrajii piticilor pictaţi în nuanţele halucinantului curcubeu niciun gând nu strãbate durerea nicio cucuvea nu aşteaptã la colţuri de strãzi asfinţitul câţiva arbuşti în fotma unei mâini cu degete rãsfirate ating cubul de gheaţã **2** pe un raft mai multe prisme patrulatere aveau epiderma pe dos rãnile tuturor intersecţiilor sensurilor cuvintelor semãnau cu nişte pâlnii semantice sânge era peste tot temerile materiei nãscute din antimaterie scrâşnetul gheţii atinsã de genunchiul patinatorului sunt scrise în pomelnicul ctitorului **3** pãianjenul de apã rãbdarea pune la uscat trimiteţi izvoarele golului sã ude deşertul trimiteţi pãsãrile bunului simţ sã zboare deasupra josniciei zãpezile stãpânului sã acopere nesimţirea din noi **4** spinoasele lupte dintre a fi şi a avea dintre încrezãtoarele vise de a atinge stelele şi încrâncenata materie care te ţine ţintuit într-un scaun cu rotile toate acestea au menirea sã te scuture sã te dea de toţi pereţii pânã vei înţelege cã gradul de conştientizare a sinelui depinde de aplecarea spre celãlalt în interiorul cutiei se aflã o altã cutie cu alt indiciu **5** hidra de mare usturimile ochilor duce spre larg amãrãciunea limbii îngroapã în cerul abisului trandafirul agãţãtor vindecã sterilitatea zidurilor peştele spadã reteazã asprimea cuvintelor cenuşã şi pãreri de rãu amestecate cu petale de crini * nu vom şti niciodatã ce urmeazã dacã pãşim pe bucurii trecãtoare dacã dãnţuim în horele bestialelor iele dacã privim în oglindã zâmbetul searbãd al trupului cutia neagrã amestecã galbenul cu dungile albe nu înregistreazã priviri piezişe prelinse pe ziduri de case nu numãrã trãdãri şi prãdãri de vise amesteca numai galbenul cu dungile albe cutia neagrã ţese în fibra-i de metal şi sticlã trecerea clipei spre eternitate **6** urmele de foc ale roţilor sunt împlântate în zãpadã gândul a fost despuiat de întuneric mari zboruri de luminã inundã orizontul copaci fãrã frunze ascultã acum ciripitul universului piramida fatalã deschide feţele privirea candidã a copilului înmoaie aisbergul într-un colţ priveşte înlãcrimatã speranţa **7** o toamnã bogatã îşi pierde strãlucirea în cãutãri de sine culorile orgoliului pãlesc treptat în faţa iernii nemiloase rãspunsuri de da şi nu vor lãcui capacul coşciugului

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]