usturoi la ferestre...
săgetări în întuneric de suflete...
un bob zăbavă
până când tacul va lovi fluturele alb
încălzit de suspinele mâhnirilor,
răspândite
pe marginea drumurilor.
şi pasărea rănită
de burniţa indiferenţei
va alunecă pe pârtia de spaimă a deziluziei.
răgaz de-o clipă
în inima reculegerii
din peşteră rugăciunii
apele a nouă izvoare
legate în cunună-
alungă strigoii,
reînnoiesc firile.
printre dureri de noiembrie,
un soarele apune
liniştind duhurile,
înăbuşind mâniile...
*
*
*
am văzut deschizându-se
steaua,
care cuibează sub streaşină, între căpriori.
acolo unde gustul fierbinte al dragostei,
zâmbete străvezii tatuează în bobul de rouă;
gust de femeie,
lăptos,
desculţ pe nisipuri umede de ţucăiturile
dimineţii.
prelins pe umerii,
pe pieptul,
pe
metacarpienele bărbatului legat de
catarg-străpuns de o singură dorinţă:de a
ajunge la Itaca.
sub streaşină, între căpriori
întâia sclipire a dorinţei,
palidă flacără ...
*
*
*
munţi scufundaţi în tăcere;
ţipătul păsării îngheţat pe culmi;
chemarea este ascunsă în muguri;
freamătul adormit printre amintiri.
*
*
*
în oglindă:
aripile pline de chiciură ale toamnei-
cuibărită printre crizanteme
*
*
*
am prins un greier:
cântecul pluteşte pe ape de vise-
numai luna trează printre oftaturi..
*
*
*
luna alunecă între nesfârşite rotiri ...
pe aripi de păsări,
norii rumenesc zăpada.
priviri indiferente
mânjesc geamul.
*
*
*
câmp nesfârşit...
croncănit de ciori pe sub brazde;
orizontul a murit undeva în viitor-
timpului i-a căzut o piuliţă.
*
*
*
alunecări pe clape de pian;
rostogoliri de penitenţe în ploaie
prolog pentru o frumoasă adormită-destindere :
un fulger s-a desprins din...
încrâncenare
*
*
*
netezimi de noiembrie...
ultimele frunze ating în zbor pământul.
cântec în noapte:
harpa şi flautul
ţes armonii,
să-mbrace în flori de sunete salcâmii.
deasupra cornişei două smaralde:
motanul temenele face
frumoasei care trece...
