Ida
răscoleşte cu roţile carului petele negre
ale cerului;
pocneşte cu bice de foc armăsarii.
la ţarcul de piatră coboară;
se-ndreaptă spre trunchiul copacului brăzdat
de blesteme.
acolo,
Pingala
o aşteaptă de-o bună bucată de vreme:
echilibrul
să-l restabilească.
*
înfăşurat în energii serpentiforme
Glikon
îşi scutură pletele-semn de adâncă supunere.
*
în vârful
Ceahlăului:
femeie bătrână,
ieşită din fibra de stâncă
limpezeşte
drumul
păstorilor.
