un februarie mai blând,
cu gust de cãpşuni
cãptuşeşte
sufletele-nfrigurate de-singurãtate.
scãldat în luminile
apusului,
piţigoiul distare-n ceaţã.
debusolaţi,
într-un labirint de-ntâmplãri neverosimile,
pierdem ţelul vieţii:
din pelerini la porţile luminii,
am ajuns
rãtãcitori
prin ţinuturile-ntunecate.
lacul
aratã nechibzuiţilor
dinţii strãlucitori de gheaţã.
copiii,
în joaca lor nebunã,
sunt înghiţiţi
de genune.
vremea-i cu toane,
are mai multe feţe:
cine ştie sã le deosebeascã?
teroriştii
umblã pe asfaltate strãzi
cu mãşti zâmbitoare.
frunzele roşii-
par fluturi desprinşi
din colierul unei domniţe-
la fereastrã,
aburii ceaiului
îl alintã doar pe Issa
fumul negru
ascunde potecile de bãtaia lunii.
oamenii,
tot mai dezorientaţi,
se adulmecã reciproc;
actorii plãtiţi regeşte
manipuleazã emoţiile spectatorilor.
cântec de sirene
prin
ţinuturi mlãştinoase.
cu privirea rece,
distrugãtorii de neamuri,
conform legii,
pun lacãtele
şi
trag obloanele.
câteva vrãbii
se zbenguie
printre frunze uscate...
adunând între degete soarele,
bebeluşii
viseazã
cã zboarã printre stele.
de ştiut cã,
rãzboaiele
nu încep niciodatã miercurea.
timpul -
pe roata norocului,
amestecã pãrţile beligerante.
sã-nvãţãm din pãţanii!
din când în când,
mai vezi şi câte-o
aripã de lepidopterã.
plasa pãiajenului se-ntinde
peste tot:
de la casa sãracului
la palatul interlopului.
îndrãgostiţii
şi-au lãsat armura la poartã;
pentru o clipã,
pãşesc pe puntea
ce leagã vârfurile a doi munţi.
de nu se trezesc la timp
vor fi înghiţiţi
de-avalanşã de pietre
ce vine din spate.
şi-n aceastã lume rãsturnatã,
scãunelele nu mai au
niciun picior.
învãţãtorii-
scãpând printre sterile filozofii
firul vieţii,
stau împietriţi.
nanoparticolele
polenizeazã realitatea,
îmbrãcând-o în haine de calamar.
stând pe-o ramurã uscatã,
cioara
nu se mai saturã
de-atâta verdeaţã.
întunericul încã persistã...
lângã zidul plângerii,
un vameş si-un fariseu
vorbesc în şoaptã cu Dumnezeu.
într-un ritm ameţitor de tobe,
nu încetinim
când drumul se sfârşeşte.
parcã miroase a primãvarã...
vin
stoluri de grauri
sã-i ţinã de urât
salcâmului din câmp.
soarele coboarã prin coclauri...
ademenit de lumina lunii,
un ghiocel
a rãsãrit.
