e toamnã iar....
scântei ale blândeţei
printre frunze de nufãr...
un cântec de nai
alinã pãdurea...-
din negurã, apare treptat
un strop de luminã.
capriciu la plecarea fratelui iubit
şi
flori albastre de lobelia-
împrejmuind tristeţea.
2
pentru a nu pustii clipa,
flori de susai
pe marginea drumului.
o pasãre
alungatã de ger,
rãtãceşte la hotarele lumii-
soarele prin spini
abia se mai vede...
pod peste râul Hron
şi
un dor dupã forme cristaline-
poetul-erou
Ion Şiugariu
3
locaş de odihnã
pe buza de lut
a luminii...
la porţile trecutului,
veghetorii
aprind candele.
decorat cu ordinul pobeda,
conferã lui stalin
ordinul mihai viteazul-
înfãşurate medalii
într-un refuz de graţiere.
4
înfioratã privire
de un alint al iubirii-
întoarcere spre un dom al împãcãrii.
mergând
cu bunul pãstor,
la izvoarele cu apã vie....
parfumul de salvie
şi-o
ceaşcã de ceai cald cu prietenii
ademenesc
piţigoii.
5
frunze uscate-
pânã la înviere, doar
câteva trepte de urcat.
într-un adagio pervertit,
vorbe usturãtoare
zdruncinã încrederea.
gând de cãlãtorie...
pe sub meri,
crini de toamnã-
adierea unui zvon
de nuntã.
6
reflexia unei cugetãri
în jocul culorilor..-
imn al speranţei.
smulgând tãcerii
spinul rãutãţii-
ca o revãrsare, o priceasnã.
ardei iuţi ornamentali
şi-un
zbor de pescãruş-
orice zbucium,
dus e de vânt,
cât mai departe.
7
plictiseli de septembrie-
pe lac, umbre şi
strigãtul mut al raţei leşeşti.
lâncezeli în visele
ţesute cu-amãgiri-
afidele nu se mai tem de friguri.
fluturi
printre
flori de celosia-
împreunã cu Baba Tahir,
privim pe cei
ce te-au privit.
8
cedând trecerea-
prin iarba de pampas
fãrã grai vântul.
strãzi tot mai pustii...
puterea, în haine aureolate,
transformã clipa într-un
clişeu funcţional.
un şerveţel
şi-o negociere
a sferelor de influenţã-
1945 Anul zero.
9
depãrtate ecouri
împotrivã curentului-
fiecare metru parcurs, o înãlţare.
adaptare cameleonicã,
coechipierii-s executaţi;
prin era ultimei faceri,
noii revoluţionari
duc torţele violenţei.
fructe de pãpãlãu
şi
arca lui noe-
zbor spre tãrâmurile
neatinse de orgoliu şi urã.
10
tot mai sus
pe treptele sociale-
cerul, tot mai întunecat...
prin vârtejul întâmplãrilor
uitãm
sã trãim ca oameni.
ochiul furtunii
şi
mamuţi readuşi la viaţã-
manipularea emoţiilor.
