1: parcã
nimic nu mai mişcã-
ca un cutremur
o diere…
2: virusul-om
bântuie şi tulburã
întunericul.
1: deasupra
cercurilor concentrice,
din piatrã vânãtã,
un prag.
1: atmosferã glacialã-
cel mai de preţ lucru
e o îmbrãţişare!
2: consumatorii-inutili
privesc cum se destramã
spiralele de fum…
1: nebãnuite convulsii
reteazã
rãdãcinile înţelepciunii.
1: timp estompat-
la prima orã a dimineţii
sã citeşti gazeta,
2:şi sã realizezi
cã inamicul real
e chiar umanitatea!
1: binele, învelit
în staniol,
are iz de mucegai.
1: iţele puterii-s încâlcite-
singurul lui ţel
sã rãmânã la vârf;
2: pânã şi sperietoarea,
din lanul de orz,
are mai multã demnitate.
1: semne pe frunte,
pete pe creier,
daune ecologice peste tot.
1: evadare din lockdown-
triluri de pãsãri
reconfigureazã orizontul;
2: strecurandu-se
printre femeia-şarpe
şi femeia-rinocer,
1: remodeleazã jocul de cuburi,
într-un limbaj
braille.
1: unde antigravitationale
de desprindere…-
vinovatul îşi plãteşte glonţul…
2: în subteran cu Dumnezeu,
sufletele altruiste,
luminoase,
1: ţin aprinse
cadelele
rugãciunii.
1: spre abisul disperãrii-
scripetele-i încremenit
în nepãsare.
2: bomba- numitã populaţie,
ameninţã
bunãstarea îmbuibaţilor;
1: ce rezonanţã mai are,
în pustiul deşertãciunii,
clinchetul paharelor de cristal?
1: încãtuşatã-i
vânzãtoarea de ghiocei…-
scenariul roşu coloreazã zãpadã;
2: încercãrile lui Iov,
sub lumina reflectoarelor...-
ca mãrţişor, biruinţa.
1: nimic nu sperie chenopodiaceele
sã-nfloreascã şi sã ne bucure
primãvara!
1: goliat deschide ochiul-
în golul trãirilor,
niciun luptãtor…
2: Marx dezgolit e-
musca şi omul
fãrã identitate.
1: rememorãri
ale unor întâmplãri
de pe aleea oaselor de balenã.
