în nori de agat,
copacii
încuibã întristarea./
o nouã ordine - în care
Cronos îşi
devoreazã copiii.
e oglinditã-n
negre
tablouri.
câteva flori de magnolie
învãluie cerul;
prin marame de ametist,
soarele abia se mai vede.
treaz e sufletul… /
cârtiţa infiltratã-n
lagãrul comunist,
nu mai poate schimba destinul
persifonei.
ceasul al treisprezecelea
amprenteazã
cu aleatoare cãderi
clipa. /
frunze luate de vânt…
la fel şi sufletul
pitit sub masca
cuvintelor viclene.
o nouã toamnã,
lumini înşelãtoare
aprinde-n felinare. /
negura obstrucţioneazã
nobilele aspiraţii;
patriotismul are o nuanţã ciudatã
de sindrom discordant;
iubire de neam,
deranjeazã.
dupã draperii de catifea violet,
un el şi-o ea
urmãresc înfriguraţi ştirile…
- când se va descoperi
medicamentul miraculos
sã ne scape
de fricã? /
pãsãri de fier brãzdeazã cerul;
niciun gând
nu tulburã
antenele
agãţate de blocuri.
e vânt, e ploaie…
clopotele
readuc în memorie
marea epurare. /
mâini aspre,
mâini muncite -
cu plugul
credinţei,
desţelenesc timpurile.
