Pãpuşarul s-a retras în culise
pe un colţ de foaie
un autograf neterminat
au rãmas doar sforile
împletite printre degete ca nişte
liane subţiri şi lungi
coborate pânã în talpa pãmântului
la capãtul lor stã o fantoşã
cu un zâmbet ironic
gheare ascuţite ascunse în cutia pendulei
aşteptând momentul prielnic
sã sfâşie roşul catifelat al cortinei
în spate o scenã ninsã cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tãcerea unei oglinzi sparte
care trosneşte sub povara tãlpilor mele
o aducere-aminte a jocului mãştilor
care râd şi plâng în aplauze mimate
pãpuşarul a muşcat demult
lemnul coşciugului
luând cu el misterul
sforilor trase.
