In negura diminetii,
Cand noaptea inchide pleoapa sa
Strig ca un leu inchis in cusca vietii,
Cu lacrimi inghetate, plang si visez la
nemurirea mea.
De cate ori va trebui sa cad, sa sper?
De cate ori va trebui sa-nchid ochii si sa neg?
De cate ori sufletu-mi va plange?
Iubirea-i un demon, nu un inger?
Visez din nou acele buze
Atat de pline de pasiune...
Tresar si ma ridic,
Nu mai suport distanta,
Si gandul ca nu pot face nimic.
Si-apare iar eterna intrebare...
Inger sau demon e iubirea?
