Iubirea este un sentiment foarte ciudat.
Este privit de multi ca si un sentiment
nobil, frumos, care iti face inima sa salte,
aduce zambet pe buze si lumina in suflet.
Eu insa nu il privesc asa. In opinia mea
acest sentiment nu este nici pe departe un
sentiment ce poate sa aduca fericire.
Candva am avut un prieten numit Nick Resen.
Era un om foarte bun la suflet, nobil, si
modest care putea sa-ti alunge umbra
tristetii din privire si din suflet cu o
soapta, asemenea unui inger care iti
lumineaza mintea. Dar in adancul lui suferea
enorm. Isi dorise dintodeauna pe cineva
alaturi, cineva care sa-i alunge si lui
demonul din suflet, sa-i vindece ranile
tristetii si sa ii dea un scop in viata.
Am incercat de foarte multe ori sa il
ajut, sa ii fiu alaturi cand avea nevoie de
ajutor, dar de fiecare data incerca sa
ascunda totul , sa mascheze suferinta sub un
zambet fals spunandu-mi de fiecare data ca
nu pentru el poarta acesta lupta continua,
ci pentru cei carora le poate aduce un
zambet sincer pe buze si in suflet, si ca
pentru ei nu va renunta niciodata indiferent
de cum este privit, sau de cum este tratat.
Intr-o dimineata m-a chemat la el si mi-a
spus ca simte ceva ciudat. De cateva zile
totul in jurul sau i se parea rece si parca
cineva il urmarea in fiecare moment. Nu voi
uita niciodata acea privire pe care o avea
in dimineata aceea, o privire atat de plina
de durere. De fiecare data cand ochii
inecati in lacrimi erau atintiti asupra mea,
simteam cum sufletul meu este brazdat de o
sabie care lasa rani adanci. Stiam ca nu va
mai rezista mult daca incearca sa-i
fereasca pe ceilalti de atingerea demonului
din sufletul sau. Avea acelasi demon in
suflet pe fiecare dintre noi il purtam in
interiorul nostru zi de zi si care
completeaza partea pozitiva din caracterul
unei persoane. Nu am reusit sa il ajut
oricat de mult am incercat .
Cand am plecat mi-a spus cu seninatate:
"Simt ca ma sting cu fiecare secunda.
Flacara vietii mele se stinge incet sub
adierea durerii, ma inec incet intr-un ocean
de sange, sunt zdrobit de raul din mine, dar
este mai bine asa decat sa ranesc pe cineva
cat de putin. ". Si acum parca aud aceste
cuvinte rasunandu-mi puternic in minte.
Apoi s-a intamplat ceva ce m-a uimit pe
deplin. Omul acela atat de nobil, nu s-a
stins cum credeam ca o sa se intample. S-a
indragostit nebuneste de o femeie superba.
Petreceau impreuna tot mai mult timp. Vedeam
in privirea lui seninatate, bucurie,
veselie. Acest lucur ma facea si pe mine
fericit. In sfarsit acel om a reusit sa iasa
dintr-o stare de adanca depresie dupa o
perioada foarte indelungata.
Timp de mai multi ani totul parca s-a linistit.
Dar ingerul intunecat si-a facut inca o
data simtita prezenta printr-o lovitura ce a
lasat rani adanci si sangerande in inima lui
Nick. Cea de care s-a indragostit a inceput
sa se indeparteze, in fiecare zi tot mai
mult si mai mult. Oricat a incercat Nick sa
faca ceva, totul era parca in zadar.
"Simt ca o pierd, prietene. In fiecare zi
simt cum isi ia zborul si am senzatia ca nu
va mai reveni niciodata. Nimic nu imi
zdrobeste mai puternic sufletul si vointa
decat raceala ei, nepasarea. Simt cum
depresia ma cuprinde din nou si nu mai pot
sa ma gandesc la altceva. De ce tocmai cand
descopar si eu pe cineva caruia sa-i ofer
tot ceeea ce insemn, trebuie sa se intample
asta? ". Aceste cuvinte le spunea suferind
incredibil. Am incercat sa il aut dar nu am
reusit. Femeia aceea a plecat intr-o zi si
de atunci am inceput sa imi pierd si
prietenul, sufletul sau precum si mintea sa
erau parca cu ea tot timpul.
Nick era tot timpul abatut. Nimic nu il mai
bucura. Zambea si radea la glumele mele
pentru a nu ma face sa ma simt prost, dar
mintea ii era in cu totul alta parte.
S-a cufundat in pasiunea sa, aceea de a
studia stelele, planetele si toate corpurile
ceresti. Nu mai era persoana care radea, se
bucura de o noua descoperire, chiar pentru
moment. Toate lucrurile il lasau rece.
Zambetul a inceput incet, incet sa devina un
lucru inexistent.
Dupa un an a aflat ca femeia pe care o
iubea cel mai mult s-a imbolnavit de o boala
foarte ciudata. Nimeni nu putea sa ii puna
un diagnostic.
A plecat si a cautat-o. A incercat tot ce
i-a stat in putinta pentru a o salva, dar
totul era in zadar. Femeia a ramas
inconstienta. Era tinuta in viata doar de
aparate. Nick i-a implorat pe medici sa nu o
deconecteze. Eram cu el cand a ingenunchiat
in fata medicului si cu ochii in lacrimi l-a
implorat sa ii dea inca 3 zile. A jurat ca o
sa gaseasca ceva ce o va salva. Medicul a
fost in final de acord.
In cele 3 zile am strabatut locuri
neumblate. In cele din urma am ajuns
impreuna cu Nick in fata unei case
abandonate. In interiorul ei am gasit un
batran calugar. Fata acestuia era acoperita
de o gluga larga.
Batranul ii era foarte familiar lui Nick. A
aceptat sa vina cu noi.
Cand am ajuns langa patul iubirii lui Nick,
batranul a ingenunchiat si l-a intrebat pe
Nick daca este pregatit, acesta raspunzand
afirmativ cu o miscare a capului. Batranul a
intins mainile in fata si a inchis ochii, la
fel facand si prietenul meu spunandu-mi ca
orice s-ar intampla sa raman pe loc.
Am asteptat linistit nestiind ce v-a urma.
Batranul a inceput sa scoata un sunet
ciudat. Mi se parea asa de comic incat imi
venea sa rad. Dar am ramas socat in momentul
in care am vazut cum prietenul meu este
acoperit de o lumina aurie atat de
stralucitoare incat ma orbea. Nu puteam sa
imi tin ochii deschisi. Dupa cateva minute
Nick s-a evaporat parca, mainile batranului
fiind pline de acea lumina atat de puternica.
Apoi calugarul, cu ochii inchisi, s-a
ridicat si si-a pus mainile peste trupul
femeii, corpul acesteia absorbind lumina
foarte repede. Cand lumina a fost absorbita
in totalitate, batranul si-a pierdut
cunostinta, iar femeia s-a trezit speriata,
nestiind unde se gaseste.
Nu am putut sa imi explic ce s-a intamplat
timp de mai multi ani. Nu puteam sa imi dau
seama unde este acum prietenul meu. "A
murit? Sau este acolo undeva si asteapta sa
fie gasit?" aceste intrebari imi framantau
mintea in fiecare clipa.
Dupa 4 ani l-am cautat pe batranul acela
si l-am rugat sa imi explice ce s-a
intamplat in acea zi. Mi-a raspuns:
"Prietenul tau Nick a facut un lucru pe care
foarte putini oameni sunt in stare sa il
faca. A iubit cu atata putere incat a
hotarat sa se sacrifice pentru a salva
persoana iubita. Corpul sau s-a evaporat sub
intensitatea vointei sale, lasandu-si
sufletul in corpul celei pe care o iubea.
Sufletul sau a luptat cu boala si a invins.
Dar cu ce pret? Cu pretul de a muri si el in
acea batalie. Un asemenea sacrificiu este
ceva foarte important. Nu fiecare dintre noi
poate sa isi sacrifice sufletul pentru a
salva o viata." . Spunand acestea, batranul
a fost incojurat de o lumina puternica si a
disparut lasandu-ma mut de uimire.
