Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
// Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Iubesc oamenii incepand cu mine.» - [Grigore Moisil]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
  Vizitatori:  28581334  
  Useri online:   21  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
Autor: Aurelian Cotuna-Victor ( Forsaken ArkdE ) - [ PROZA ]
Titlu: Shadow of the Day
De ce cei buni trebuie sa sufere?
De ce cei care sufera trebuie sa sufere mai
mult?
De ce lumea e atat de cruda?
Acestea sunt intrebarile care imi framanta
acum mintea. Stau singur si ma gandesc la o
viata pe care am visat-o inca de mic.
Ma numesc Nick. Am fost candva un om, un om
care a suferit enorm.
Imi petreceam viata la voia intamplarii,
zilele se scurgeau pe langa mine fara sa le
simt. Totul era in zadar. Simteam cum ma
sting incet si nu realizez nimic, ca viata
mea e in zadar. Apoi am cunoscut o fata. Inca
de la inceput am simtit o atractie foarte
ciudata
fata de ea si ea la fel.
Imi amintesc si acum de parca as trai si as
simti ziua aceea.
Sunt singur in mijlocul strazii. Totul in
jurul meu e inghetat. Ninge incet ca si cum
cerul plange cu picaturi fierbinti. Stau
singur si
ma gandesc. Deodata incep sa merg in fata. Nu
vedeam nimic, de parca eram purtat de o forta
mult mai mare pe care nu o puteam
controla. Am iesit din oras si am inceput sa
merg prin zapada rece. Totul in jurul meu era
mort. Peste tot domnea gerul crunt. Simteam
atingerea sa si in suflet. Parca incepeam sa
inghet din interior. La un moment dat m-am
oprit. Eram in mijlocul unui lac inghetat.
Simteam
racoarea gerului in suflet si in minte. Eram
foarte linistit. La un moment dat gheata de
sub mine a cedat si am cazut in apa foarte rece.
Simteam cum o caldura ciudata ma cuprinde
desi corpul imi era sfasiat de o durere
imensa. Imi doream sa urlu, sa strig, imi doream
sa mor. Insa nu a fost asa. Eram in viata si
simteam cum fiecare picatura de apa imi
sfasie o bucatica din corp. Dar nu asta era
problema.
Simteam ca o ura imensa pentru toata lumea ma
cuprinde. Toata viata mea am incercat sa fac
bine si am uitat de mine pentru ceilalti
si acum in ultimele momente de viata am ramas
singur si uitat. Nimanui nu o sa ii para rau,
nimeni nu o sa observe lipsa mea.
Apoi am adormit. Un somn rece m-a cuprins,
umbrindu-mi sufletul si inghetandu-mi inima.
M-am trezit parca dintr-un somn extraordinar
de lung. Am deschis ochii si am privit in
jur. Totul era alb. Dar un alb mort, sters.
Nu mai imi simteam corpul, nu mai simteam
nimic. Murisem?
Deodata aud in spatele meu o voce groasa si
taioasa, parca era vocea nemiloasa a gerului.
"Tu esti alesul! Tu cel care toata
viata te-ai sacrificat pentru ceilalti ai
acum sansa sa faci sacrificiul suprem. Tu ii
vei elibera pe oameni de durerea vietii si de
chinul
pe care il traiesc." . Nu l-am putut vedea pe
cel care imi vorbea deoarece eram prea slabit
sa ma intorc. Apoi am simtiti cum o sabie
de gheata imi trece prin inima. Am simtit o
durere imensa. Simteam cum picaturi mari de
sange se scurg din inima mea care plangea
cu lacrimi inghetate. Simteam ca se stinge in
mine acea flacara care ma tinea in viata,
ajunsesem la sfarsit. Apoi mi-am pierdut
cunostinta. Am dormit un somn ciudat, un somn
inghetat care imi cristaliza sufletul si inima.
M-am trezit din acest somn lung. Aratam cu
totul altfel. Eram imbracat cu o haina lunga
dintr-o singura bucata; capul imi era
acoperit de o gluga care imi putea ascunde
foarte bine infatisarea; spatele imi era
acoperit de doua aripi imense dar reci,
inghetate.
Cand am deschis ochii am vazut in fata mea,
o sabie infipta in sol si o carte. Am luat
sabia si am deschis cartea.
In acea carte imi erau descrise toate
persoanele pe care trebuia sa le vizitez si
sa le eliberez de durerea vietii. Am inceput sa
zbor linistit asupra lumii. Nu ma vedea
nimeni. Oamenii isi traiau linistiti vietile.
Fiecare facea ce trebuia sa faca.
Am ajuns in fata unei case. Imi era foarte
cunoscuta acea casa. Am coborat in fata usii.
Aici era adresa scrisa in carte. Am
incercat sa bat la usa dar ceva m-a oprit. Am
intrat prin usa inchisa si am privit in jur.
Totul imi era familiar dar in acelasi timp
strain.
Stateam in mijlocul unei camere si eram
cuprins de o frica care nu-mi dadea pace.
Apoi am auzit pe cineva venind. Am vazut o
persoana imbracata in negru. Era o fata
foarte frumoasa.Dar frumusetea ei era umbrita
de o durere imensa pe care o simtea. Plansese
foarte mult. Suferise enorm in timpul vietii.
Lacrimi mari si negre se revarsau din ochii
ei superbi. Plangea si intreba "De ce eu?
De ce tocmai mie?". Am privit in sufletul ei
si am vazut dezamagire, am vazut ura pentru
toti, dar in acelasi timp o urma de iubire
era ingropata in adancul sufletului ei. O
urma de iubire inchisa intr-un cufar inchis.
Foarte mult intuneric o cuprindea. Nu am
putut sa fac nimic. Am ramas pe loc parca
fiind inghetat. Cum puteam sa iau viata
acestei fete? Lacrimi mari si fierbinti de
sange imi curgeau lin pe obrazul inghetat.
Auzeam cum se lovesc violent de podea. Cu fiecare
picatura care se scurgea din ochii mei
simteam cum o caldura imi inunda inima
moarta. Simteam ceva ciudat pentru acea fata.
Stateam mut de uimire si o priveam cand am
simtit cum inima care incerca sa se trezeasca
la viata e strapunsa din nou de acel pumnal
inghetat care o ucise cu catva timp in urma.
Am privit speriat in spatele meu si am vazut
un inger intunecat care mi-a spus "Tu esti cel
care aduce moartea. Tu esti cel care aduce
suferinta. Ucide fara resentimente, deoarece
esti la randul tau mort. Lasa ura care ti-a
curpins sufletul sa te stapaneasca.". Nu
puteam sa fac asta. M-am intors si am lovit
cu putere in cel care era in spatele meu, acesta
disparand. Simteam cum inima imi ingheata dar
lacrimile nu incetau sa se scurga pe obrazul
meu. In fata mea era o balta de sange
care crestea cu fiecare picatura, cu fiecare
lacrima.
Ce eram eu? Cine eram? Ce devenisem?
Atata suferinta... Atata durere... Era prea
mult. Nu puteam sa fac nimic. Am cazut in
genunchi in fata celei pe care trebuia sa o
ucid. Legatura pe care o simteam intre mine
si ea era mult prea puternica. Am luat sabia
inghetata si mi-am infipt-o in piept. Acum
totul era sfarsit. Muream in sfarsit. Am
lesinat. M-am trezit cand o mana calda imi
atinse fata. Am deschis ochii si am vazut-o
pe acea
fata stand langa mine. Ce se intamplase? Eram
mort?
Mi-a spus cu o voce calda "Tu esti ingerul
pe care l-am asteptat toata viata mea. Esti
ingerul care poate sa imi aduca moartea
sau fericirea. Viata mea e acum in mainile
tale." De ce spunea acestea?
M-am ridicat si am privit. Am vazut in jurul
meu sange peste tot. Eram imbracat la fel dar
aripile imi erau taiate, si aruncate
intr-o partea a camerei din ele scurgandu-se
sange aproape inghetat.
"Ce s-a intamplat?" am spus nelamurit. Iar o
voce calda imi soti in minte "Cand ingerii se
indragostesc de un pamantean au sansa
sa aleaga ce vor sa faca. Daca sacrficiul pe
care simt ca pot sa il faca e atat de
puternic incat sa renunte la nemurire, atunci
isi retraiesc
viata. Bucura-te de sansa ce ti-a fost data,
si nu uita niciodata ca nu toti primesc o a
doua sansa. Pretuieste viata si nu iti dori
moartea"
Cativa ani totul a fost foarte frumos. M-am
casatorit cu acea fata pentru care simteam
iubirea adevarata si curata. Dar a venit
si ziua de care imi era frica. Ingerul mortii
a intrat iar in casa noastra. Il simteam in
fiecare lucru care ma inconjura. Simteam cum
gerul care il cuprinde imi sfasie inima.
Lacrimi mari mi se scurgeau pe fata. Lacrimi
mari de sange. Am cazut in genunchi. Stiam ca
venise vremea ca sotia mea sa plece. Am
intrat in camera in care era ea si am vazut
asupra ei ingerul care era gata sa loveasca
cu sabia inghetata. Am strigat din toata
puterea mea sa se opreasca. Am cazut in
genunchi si am inceput sa plang rugandu-l
sa-mi ia
mie viata. A stat un moment pe ganduri. Era
uimit cum cineva putea sa il vada. Doi ochi
mari si rosii se puteau vedea sub gluga care
ii acoperea capul. A venit inspre mine. Am
ridicat bratele cerand sa-mi ia mie viata si
sa o crute pe ea. L-am implorat.
In final a facut-o. Am simtit cum sabia
aceea imi strabate corpul. Cum sufletul meu
se elibereaza si se scurge prin rana pe care
mi-a facut-o. Eram fericit. Am adus fericire
in viata celei pe care o iubeam. Acum eram
liber sa mor. Eram implinit.
Am simtit cum sufletul meu se inalta. Si
totul a fost cuprins in intuneric.

Imi doresc sa spun tuturor celor care sufera
in viata lor: Luptati pana la sfarsit! Nu
lasati niciodata suferinta sa va intunece
gandirea!
Numai voi aveti puterea! Numai voi aveti
puterea sa aduceti fericire in sufletele
voastre si in sufletele celor din jur! Numai
voi aveti puterea
sa faci sacrificii! Iar cand intalniti o
persoana care sa va fie alaturi sa o pretuiti!

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Virgil COSTIUC, Caietul animatorului, Ed. Brumar, Timisoara, 2011
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN