Se scutura... lent, din mine,
imagina vioarei funebru imbracata.
Se scutura... lent
sunetul vioarei cu lacrimi stinse.
Lent... cad eu!... cad!
in genuchi si suspin muzica
care acum se dizolva!
...
Se dezbraca incaparea de mobila...
Varul cade, se stinge lumina.
Totul... in bezna!
Ah! S-a scuturat totul din mine.
-
Al meu chip se descompune;
obrazul palid crapa.
-
Ah! Totul din mine s-a scuturat!
... Chiar si vioara... tu!
Corzile s-au rupt de atata tacere.
... Liniste... bezna...
-
Dar tot... te mai aud...
in vis... si te sarut! - - -
(am scris-o acum 5 min. - nu sunt sigur daca
este buna... am impresia ca maine o sa regret
ca am scris-o...)
