1. Luna mi-a zambit, celor trei ochi ai mei,
iar cei trei ochi ai mei i-au zambit instelat.
2. Poetul, eu... tu, traduce viata prin cuvinte.
3. Maxima Iubiri pictează Sulfetul, îl
modelează... îi dă universul - un ocean de
foc; iar apoi într-o ramă îl pune, din stele
şi îi cântă, îi cântă dragăstos... viaţa.
Apoi, pe fruntea-i, lăcrimează, plânge cu
suspin toate lumii necazuri, iar... deodată,
zâmbeşte - îi zâmbeşte să-i trimită un alb
voal, să se acopere, Sufletul. Iar la final,
îi adaugă misterul în ochii, lui de soare,
încât nu toţi, nu... nu toţi să-l găsească;
să-l găsească numai cei care nu-l caută. Nu
îi dă glas, nu îi dă auz, nu are nevoie,
Maxima Iubiri apare când focul, cerul, apa,
pământul, toate sunt în armonie. - "Maxima
Iubiri"
4. ...Ploaia ultravioletă era mută pe când
revărsa, nefastă, pe pozele ce le evoca din
coşmarurile diurne.
...Termenul realitate se dizolva într-un
pahar gol când secundele păşeau în zarvă.
Degetele, mele, le aruncam pe foaie.
Amintirile din copilarie le aruncam in
subconstient. Apoi urmau si gandurile mele,
trebuiau sa le arunc, poate... macar... sa le
ascund. Le-am ascuns sub pagina. Gandurile au
inflorit, insa, sub pagina. Si am fost prins.
Am fost prins de trecut.
--- un fragment ---
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"Degetele le aruncam pe foaie.
Amintirile...le aruncam in
subconstient." mi-a placut. multumesc de vizita si comment.mai trec
