Omul inrobit este ca si un animal. Se
implinesc 20 de ani de cand planeta Terra sau
Pamant a fost inrobita de catre Rha'Nei .
Acestia sunt niste fiinte incredibil de
puternice cu o mare putere de regenerare, dar
toata puterea lor consta in faptul ca isi
conduc imensele regate de printre stele cu o
mana de fier.
Acum au mai ramas doar 3 Rha'Nei care conduc
3 mari imperii extraordinar de puternice
controland o multime de planete. Fiecare
Rha'Nei are o armata de asasini pe care ii
foloseste pentru a-si crea un avantaj
impotriva celor care li se impotrivesc.
Acesti asasini provin din copii de pe
planetele nou cucerite, care sunt rapiti si
crescuti in ideea de a-si sluji zeul.
Ma numesc Neil si eram candva unul dintre
acesti asasini ai zeului Ner'hal unul dintre
puternicii Rha'Nei. Am fost candva pamantean.
Dar am fost rapit de catre trupele regale in
momentul invaziei si antrenat ca si un
asasin. In momentul in care copiii sunt
transformati in aceste trupe de elita, li se
implanteaza pe inima un recipient cu o
substanta toxica. Daca acestia nu se supun
unor ordine sau intarzie sa isi indeplineasca
misiunea, inseamna ca sunt slabi si un merita
onoarea de a fi numit asasin, lucru care
face ca aceasta substanta sa se verse in
sangele sau suferind o moarte lenta si foarte
dureroasa.
Cu cativa ani in urma, pentru a demonstra ca
sunt cel mai bun dintre asasini am primit
misiunea sa asasinez pe conducatorul
rebeliunii pornita de pamanteni impotriva
regatului. Mi s-a dat ca si durata de
realizare a acestei misiuni 2 zile,
putandu-ma intoarce in regat a doua zi prin
acelasi portal dimensional prin care
ajunsesem pe Pamant.
In momentul in care am ajuns, eram inarmat
cu un singur pumnal, arma fiecarui asasin. Nu
am primit nici un indiciu de cum ar arata
acest conducator al rebeliunii dar mi s-au
dat coordonatele exacte a locului unde se
afla. Am asteptat sa se intunece si am intrat
fara sa fiu observat in ascunzatoarea
rebelilor. La un moment dat am ajuns in fata
unei usi frumos decorate. Am deschis-o si am
intrat. Inca de cand am patruns in incapere,
am simtit un parfum incredibil de frumos care
aproape m-a facut sa tremur -aceasta era
considerata o slabiciune a asasinilor
deoarece acestia trebuiau sa fie precisi,
rapizi si necrutatori. Camera era frumos
impodobita cu lumini multicolore. In mijlocul
camerei era un pat mare in care se afla
cineva. Mi-am dat seama ca acesta trebuia sa
fie conducatorul fiindca ii auzesem pe doi
dintre paznici vorbind despre acesta. Am
pasit hotarat spre pat vroind sa termin
aceasta treaba imediat. Am scos pumnalul si
m-am apropiat. Dar cand sa lovesc ceva m-a
oprit. Am ramas nemiscat si ceva ma tinea in
loc, neputand sa o fac. "Ce se intampla cu
mine? Am devenit slab" ma gandeam. Acea
fiinta care dormea acolo era un inger, era o
fata de o frumusete incredibila. Am aruncat
pumnalul -care se lovi violent de perete -si
am cazut in genunchi. Nu puteam sa fac asa
ceva. Peste cateva momente am simtit cum acea
frumusete se trezeste, dar nu am mai putut sa
ma misc, asa ca am hotarat sa raman acolo cu
capul plecat.
-Cine esti? se auzi vocea speriata a fetei.
-Sunt cel trimis sa te ucida cu sange rece.
i-am raspuns simtind ca pentru mine totul s-a
sfarsit. Nu meritam sa fiu numit asasin asa
ca singurul lucru care imi ramanea de facut
era sa mor in chinuri ca un neputincios ce am
fost.
-Si de ce nu ai facut-o? Esti unul dintre
vestitii si temutii asasini ai impeiului?.
m-a intrebat de aceasta data cu o voce blanda.
Nu stiu. Am fost slab si merita sa mor pentru
aceasta.
Atunci am simtit cum acea fata se apropie de
mine, dar nu am putut sa imi deschid ochii.
Am simtit cum mana sa de o delicatete aparte
imi desprinde masca de pe fata si cum imi
cuprinde fata in mainile sale. Eram
constient. Merita sa mor. Dar eram bucuros ca
o sa mor ucis de o asa frumusete si nu
trebuia sa indur chinurile pe care un asasin
ratat le indura. Dar spre surprinderea mea nu
a fost asa. Asteptam sa fiu decapitat cand am
simtit respiratia calda a acelei fiinte. Apoi
am simtit cum buzele ei se lipesc de ale
mele. Atunci am simtiti pentru prima data un
sentiment pe care il consideram o slabiciune.
Un fior ciudat ma cuprinse.
-De ce iti tii ochii inchisi? mi-a spus bland.
-Astept sa fiu ucis pentru neputinta mea.
-Nu te voi ucide, ci vreau sa iti multumesc
pentru ca m-ai lasat in viata. a spus
sarutandu-ma asa cum nu am mai simtit
niciodata. Am simtit cum inima mea bate din
ce in ce mai puternic, cum picioarele mele
tremura, cum o bucurie imensa imi umple corpul.
-Te rog deschide ochii! Nu iti voi face nici
un rau.
Am deschis ochii si am vazut cum ingerul
acela ma privea cu o caldura care ma ingheta
in loc. Nu mai puteam sa respir, simteam ca
acea privire ma sufoca. "Nu am crezut
niciodata ca moartea poate sa aiba o
infatisarea atat de atragatoare." "Ma numesc
Azuna dar toti imi spun Azun", mi-a spus dupa
care veni incet inspre mine si ma saruta inca
o data cu multa pasiune incat simteam cum
inima mea vroia sa-mi paraseasca corpul.
"Daca as vrea sa mor atunci as dori ca tu sa
fi calaul meu." mi-a spus ridicandu-se incet
din asternut si asezandu-se langa mine pe
podea. Desi ma simteam slab si eram dezamagit
de neputinta mea, ceva imi spunea ca nu am
gresit, ca am facut ceea ce trebuia. A fost
cea mai neobisnuita noapte a mea. Am simtit
ceea ce nu credeam ca un asasin poate sa
simta vreodata. Azun avea o piele atat de
fina, catifelata, si toata noaptea m-a strans
la pieptul ei si m-a acoperit cu sarutari
fierbinti. Ochii ei ca doua nestemate
revarsau asupra mea lumina calda si trupul ei
fin imprastia caldura si pasiune. A fost
prima mea noapte in care am simtit intradevar
ca pentru cineva am contat vreodata. Azun m-a
rugat sa raman acolo cu ea, dar nu puteam sa
risc ca aceasta fiinta sa pateasca ceva. Ce
se intamplase cu mine? Ce patisem? Cine sunt
de fapt? Acestea erau intrebarile pe care mi
le puneam din ce in ce mai des pe masura ce
dimineata se apropia.
-Te rog ramai alaturi de mine! m-a rugat
Azun in momentul in care o raza de lumina
trecu prin fereastra.
-Viitorul unui asasin care nu respecta un
ordin direct este o moarte crunta, dureroasa
si lenta. Aceasta ma asteapta si pe mine. Nu
mai pot sa raman cu tine nici daca mi-as dori
aceasta.
In acel moment am vazut cum zambetul de pe
buzele lui Azun dispare brusc. A sarit cu o
agilitate incredibila din asternut si s-a
imbracat repede cu un costum ciudat.
-Pregateste-te caci nu e timp de pierdut.
mi-a spus ca si cum mi-ar da un ordin direct,
cu o voce in care se putea observa durerea.
-S-a intamplat ceva? am intrebat buimacit.
-Nu te voi lasa sa mori. Nu acum. Ridica-te!
M-am supus nemai avand ce sa fac. M-a dus
repede intr-o camera unde erau cativa oameni
care pareau foarte uimiti cand m-au vazut.
Azun le-a ordonat ceva intr-o limba pe care
nu o cunosteam dar care totusi mi se parea
calda si melodioasa. Am realizat ca devenisem
slab, lucru care m-a supara. Am fost intins
pe o masa si mi-am pierdut cunostinta dupa
cateva secunde.
***
M-am trezit in patul lui Azun. Ma simteam
foarte slabit. Azun statea langa mine
tinandu-mi mana intre mainile ei. Ceea ce mi
se parea ciudat era faptul ca pe fata avea
ceva ciudat. Un lichid incolor ii se revarsa
din ochii aceia frumosi. Am intrebat-o ce
este acea substanta. In momentul in care am
rostiti cuvintele acestea, Azun m-a cuprins
in brate si m-a sarutat intr-un mod neobisnuit.
-Credeam ca te-am pierdut acum cand in
sfarsit te-am gasit. spuse, lasand lichidul
acela incolor din ochii ei sa curga violent
pe obrajii ei fini.
-Ce s-a intamplat? am intrebat
nereamintindu-mi nimic.
-Ai fost supus unei operatii pentru a-ti fi
extras recipientul care trebuia sa te ucida.
Dar acesta avea un sistem de autodistrugere
si in momentul in care trebuia sa fie extras
s-a spart o parte din continutul sau
revarsandu-se in sange. Specialistii nostri
nu mai credeau ca o sa supravietuiesti. Dar
in adancul inimii mele imi doream ca tu sa
reusesti si nu am renuntat la speranta. Dar
ai zacut atat de mult in coma incat credeam
ca te-am pierdut.
-Coma? Cat timp am dormit? am intrebat fiind
profund tulburat.
-10 ani. Atat ai fost in coma. Dar in
fiecare zi m-am rugat ca sa reusesti, in
fiecare zi mi-am dorit ca sa te trezesti.
-10 ani?! nu puteam sa cred. De ce ai facut
acestea pentru mine?
-Pentru ca inca din acea seara, am simtit
ceva pentru tine si acel ceva a devenit din
ce in ce mai intens pe masura ce anii treceau.
In urmatoarele cateva zile incepusem sa imi
recapat puterile. Dar intr-o dimineata am
fost trezit de un zgomot foarte mare. In
jurul meu era o forfota de nedescris. M-am
ridicat si am incercat sa ies pe usa, dar in
momentul in care am vrut sa parasesc
incaperea un om solid veni inspre mine si cu
o lovitura ma tranti la podea.
-Unde este Azun? Daca pateste ceva te omor
cu mana mea! Fara ea rebeliunea e distrusa!
mi-a spus strigand si lovindu-ma incontinuu.
-Nu stiu nimic. i-am spus indepartandu-l cu
o lovitura care il lasa aproape inconstient.
Povesteste-mi ce s-a intamplat!
-Un asasin ca si tine a intrat azi dimineata
in ascunzatoare si a rapit-o. Fara ea toti
vom fi decimati.
In acel moment am simtit cum rasuflarea mi
se taie, am simtit cum inima mea se opreste.
Nu mai puteam sa gandesc. Tot ceea ce imi
ocupa acum mintea era ideea ca "O voi salva
pe Azun sau voi muri incercand.". "Am sa o
aduc inapoi" am spus acelui barbat
indreptandu-ma spre dulapiorul in care Azun
imi pusese pumnalul si costumul cu care eram
imbracat in noaptea in care nu reusisem sa o
ucid.
Mi-am luat ramas bun de la cei din
ascunzatoare si le-am promis ca o sa fac tot
ce imi sta in putinta sa o recuperez pe
conducatoarea lor. Am strabatut galaxiile
indreptandu-ma spre singurul loc in care
putea Azun sa fie, acesta fiind Pestera
Eternitatii, sperand sa nu ajung prea tarziu.
Pestera Eternitatii era un labirint subteran
in care erau aruncati condamnatii la moarte
ai imperiului. Exista o singura iesire din
acel labirint,dar nimeni nu reusise sa iasa
vreodata de acolo. Toti cei care intrau
mureau din motive necunoscute.
Am intrat in labirint acesta nefiind pazit
de nimeni. La intrarea in labirind am gasit o
fasie din imbracamintea lui Azun. Dar cand sa
intru am simtit cum o mana puternica se
infasoara in jurul gatului meu si cum o
respiratie de gheata imi sufla in ceafa. Am
reusit sa ma eliberez in cateva secunde si ma
aflam fata in fata cu un alt asasin ce imi
parea foarte cunoscut. Am inlaturat masca de
pe fata mea la fel facand si el. Am ramas
uimit cand am vazut ca in fata mea se afla
unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, si
el fiind un fost Pamantean ca si mine. Dar
ceva in privirea sa era diferta.
-Ai esuat misiunea ce ti-a fost incredintata
si esti inca in viata? mi-a spus cu o voce
taioasa. Merita sa mori pentru insuccesul tau.
-Nu. Nu voi mai fi un asasin pentru un zeu
fals. Refuz sa mai ucid persoane nevinovate.
i-am raspuns, abia dupa aceea dandu-mi seama
de cele pe care le rostisem.
-Ai devenit slab, asa ca vei muri.
Spunand acestea s-a repezit inspre mine cu o
lovitura de pumnal. Lama acestuia a provocat
o taietura adanca pe fata mea ,dar nu m-a
ucids. Am ramas nemiscat.
-Nu pot sa te ucid. Ce se intampla cu mine?
Am devenit slab asa ca singurul lucru care
imi ramane de facut este sa mor incet si in
chinuri.
-Nu o sa mori prietene. Rebelii au gasit o
modalitate sa extraga recipientul. Ajuta-ma
sa o gasesc pe Azun si rebelii te vor ajuta
pe tine.
-Asa sa fie prietene. De acum nu mai pot fi
numit asasin.
Am intrat impreuna cu Nerf'Shal, asa fiind
numit prietenul meu, in pestera. Am cautat
peste tot, si in momentul in care credeam ca
totul este pierdut am gasit-o pe Azun intr-un
colt al pesterii zacand fara suflare. In
momentul in care am vazut ca singura persoana
la care am tinut vreodata zace acolo fiind
parasita de suflarea vietii, o durere imensa
m-a cuprins. Am simtit cum lichidul acela
numit lacrima imi curge violent pe obraz ,
amestecandu-se cu sangele care se scurgea din
rana adanca de pe obrazul meu. Am cazut in
genunchi langa trupul neinsufletit al celei
pentru care ajunsesem sa simt un sentiment
aparte, sub numele de iubire cum numise Azun
acel sentiment cu o noapte inainte.
-Am pierdut-o ! am strigat din toata puterea
mea tinand corpul neinsufletit in brate, si
plangand fiind cuprins de o durere extraordinara.
-Nu trebuie sa suferi prietenul meu. mi-a
spus Nerf'Shal. Trebuie sa fi puternic.
-Nu mai pot prietene. Viata mea nu mai are
nici un sens acum. Era persoana care m-a
salvat de la moarte si ei ii datoram viata
mea, si am dezamagit-o. strigam zugrumat de
durere.
Am scos pumnalul si am incercat sa ma ucid
nesuportand durerea. Dar Nerf'Shal m-a lovit
violent.
-Ce s-a intamplat cu curajul tau, prietene?
Asasini nu plang niciodata. Nu mai fi slab!
-Dar nu poti sa intelegi durerea pe care o
simt acum in sufletul meu. Simt ca viata mea
s-a sfarsit. Nu merita sa mai traiesc daca nu
o simt aproape pe Azun.
-Exista o singura modalitate de a o readuce
inapoi. Pe o planeta indepartata numita
Nef'Tar exista o batrana care poate readuce
spiritul in corpul unei persoane. Insa numai
cu curaj si sacrificiu poti ajunge acolo.
Nici un asasin nu se incumeta sa o caute,
deoarece planeta aceea este acoperita de o
padure deasa, un loc perfect in care poti
muri usor.
Atunci acolo trebuie sa ajung. am spus hotarat .
Am luat corpul lui Azun si am inceput sa
merg. Dupa cateva ore am gasit iesirea-
asasinii stiau drumul de iesire din labirind,
ei nefiind considerati periculosi datorita
implantului.
M-am indreptat singur spre acea planeta
indepartata. Cand am ajuns acolo am luat
corpul neinsufletit si am inceput sa merg
prin jungla deasa. Am mers aproximativ 3
zile. Dupa 3 zile simteam cum puterile mele
au secatuit. Nu mai puteam sa merg picioarele
mele fiind insangerate. Ranile se infectasera
datorita conditiilor foarte proaste. Eram
total deshidratat. Insa dragostea pentru acea
femeie imi dadea o putere pe care nu a
avusesem niciodata. Am continuat sa merg si
la sfarsitul zilei a 4-a am gasit o casuta
aproape daramata. Am intrat pe usa si am
vazut o batranica ce statea pe un scaunel.
Am nevoie de ajutorul tau! i-am spus cu
ultimele puteri.
Nu sunt interesata sa ajut un asasin. mi-a
spus fara macar sa se intoarca inspre mine.
Nu pot ajuta un criminal fara mila.
Te rog ajuta-ma! Adu-o inapoi la viata pe
femeia pe care o iubesc! am rugat-o cu
lacrimi in ochi.
Un asasin care plange? Un asasin care tine la
cineva? Cum e aceasta posibil? a intrebat
batranica fiind foarte socata.
Te rog. Esti singura mea sansa.
O sa te ajut. Dar pentru a o readuce la viata
am nevoie de sacrificiul tau. Singurul mod de
a readuce la viata este acela ca persoana
care doreste acet lucru sa isi dea viata
pentru cea iubita.
O fac fara sa stau pe ganduri. I-am viata
acum, dar trezeste-o pe Azun! Te implor! am
cazut in genunchi cu ochii inlacrimati.
O iubire sincera din sufletul unui asasin.
Acest lucru este rar intalnit.
Batrana a pus mainile asupra trupului
neinsufletit si o raza calda a luminat trupul
mort. Atunci Azun a deschis ochii ca si cum
s-ar trezi dupa un lung somn.
De ce mai sunt in viata? Am acceptat sa imi
ofer viata pentru a o salva pe ea. am
intrebat nedumerit
Am vazut in tine dragostea adevarata. Esti
primul asasin care si-ar da viata sa pentru o
alta fiinta. Meriti o a doua sansa. Acum ca o
ai pe Azun inapoi , pretuieste fiecare clipa
petrecuta impreuna cu ea. Fa-o fericita si ai
grija intodeauna de ea.
Iti multumesc din suflet. Am sa pretuiesc
fiecare clipa care trece si am sa multumesc
intodeauna pentru darul care mi-a fost oferit
si aceasta fiind ea in fiecare zi..
Si eu as face la fel. a spus Azun cu ochii
inlacrimati.
Daca asa este atunci va binecuvant. Sa fiti
fericiti impreuna si sa va aveti unul pe
altul in momentele grele. Sa nu uitati
niciodata sa va respectati si sa va reamintit
in fiecare clipa, ca iubirea face minuni . a
spus batrana dupa care s-a evaporat ca
printr-o vraja.
Din acel moment eu, asasinul Neil, am
devenit unul dintre cei mai mari inamici ai
Rha'Nei-lor si impreuna cu marea mea iubire
Azun, am condus mai multi ani rebeliunea
impotriva lor, eliberand rand pe rand lumile
asuprite de acestia. Prietenul meu Nerf'Shal
a gasit iubirea adevarata tot pe Pamant si a
facut sacrificiul suprem pentru cea pe care a
iubit-o.
Daca iubesti pe cineva cu adevarat atunci
merita sa lupti si sa traiesti pentru
celalalt si numai impreuna puteti trece peste
greutatile pe care viata ti le pune in cale.
Asa ca pretuiti-va iubirea in fiecare clipa
pentru ca ea este tot ceea ce conteaza, viata
in comparatie cu aceasta neinsemnand nimic.
Dedic aceasta creatie celei care a fost
impreuna cu mine in momentele grele si care
ma inspira in fiecare zi, celui mai scumpik
ingeras, iuby mea
