Inca de la inceputurile lumii, rasa umana a
fost macinata de o intrebare caruia nu au
reusit sa ii gaseasca un raspuns. Ce se
intampla cu sufletul omului dupa ce acesta
moare? Au aparut unele ipoteze: una dintre
ele e cea care spune ca sufletul omului
ramane pe pamant.
Ma numesc Mark Gray. Candva eram un om de
succes. Cu multa munca si dedicatie am reusit
sa ma realizez pe plan financiar. Insa nu si
in plan sentimental. Am inceput sa cred ca
viata mea nu are nici un sens si ca tot ce
fac e in zadar.
Insa intr-o zi am intalnit-o pe tanara Mary
Larson de care m-am indragostit. Dupa cateva
luni ne-am casatorit. Se parea ca viata mea
si-a gasit un sens si ca in sfarsit am gasit
un motiv pentru care se merita sa traiesc.
In dimineata zilei de 28 februarie 2058 am
plecat intr-o calatorie de afaceri de la New
York la Boston. Inca din momentul in care am
intrat in aeroport am simtit o prezenta
stranie. Eram urmarit continuu de o forta
care imi parea atat de puternica si atat de
rece. O simteam in fiecare obiect, in fiecare
persoana care ma privea in tot ceea ce ma
inconjura. Am avut o indoiala cand m-am
urcat in avion. Totul parea normal. Desi mai
fusesem cu avionul de atatea ori nu mi s-a
mai intamplat sa fiu atat de ingrozit. Ce se
intampla cu mine? Ce era acea forta care ma
inconjura si care ma urmarea in continuu?
Avionul a decolat la ora 14:00 am. M-am
asezat confortabil in fotoliu si am incercat
sa dorm putin. Dupa 2 ore de la decolare am
simtit cum totul in jurul meu ingheata. Desi
pana atunci nu am mai simtit, acea racoare
ingrozitoare ma cuprindea si imi dadea fiori
pana in maduva oaselor. M-am uitat pe geam si
deodata am vazut o infatisare hidoasa care
ranjea acolo, rasarita parca din senin. Pana
m-am desmeticit acea aratare s-a evaporat pur
si simplu, parca nici nu ar fi fost acolo.
La cateva momente dupa acest incident am
observat ca pierdem altitudine intr-un ritm
foarte accelerat si in scurt timp avionul s-a
lovit violent de sol. Eram ingrozit si
asteptam sa vad ce se intampla. In sufletul
meu simteam ca mai exista o speranta, inca o
sansa. Dar nu a fost sa fie asa. In momentul
in care avionul s-a prabusit am vazut cum
trupul imi este sfartecat de resturile
avionului si am simtit cum viata se scurgea
din mine din ranile care imi sangerau intens.
Ciudat era ca ma simteam pregatit. Pentru ce?
Nici azi nu pot sa imi explic.
M-am trezit ca dintr-un vis dupa cateva
momente si am observat ca stateam in picioare
langa ramasitele avionului. Totul in jurul
meu era sters. Culorile paleau si auzeam
totul in jurul meu intr-un zgomot infiorator.
Niciodata nu m-am simtit asa... Brusc mi s-a
facut frig si simteam cum totul in jur
ingheata. Imediat acea infatisare pe care am
vazut-o in geamul avionului a aparut in
spatele meu.
Acea infatisare avea aspectul unui om
imbracat intr-o roba lunga, sfasiata,
desprinsa parca din filmele de groaza. Acea
infatisare avea fata acoperita de un voal
semitransparent. In spatele acelui voal se
observau 2 ochii de culoare rosie si care
parca ardeau. Rasuflarea acestei fiinte se
observa iesind din spatele voalului ca si o
atingere a gerului. In mana stanga avea o
carte iar in dreapta avea o sabie curbata
asemenea iataganelor. "Tu, Mark Gray, azi
este ziua judecatii pentru tine!"
Aceasta voce tunatoare si atat de cruda,
fara pic de mila parca. Avea un ton rece si
adanc, si m-am infiorat la auzul ei. Dupa
rostirea acestor cuvinte a ridicat iataganul
asupra mea si a zis tunator: "De azi te
condamn pentru pacatele tale. Trebuie sa iti
petreci 5000 de ani in agonie."
Apoi am simtit cum sunt izbit cu iataganul
in piept. Toata viata mi-a trecut prin fata
ochilor. Si apoi s-a sfarsit. In cateva
secunde am uitat tot. Nu mai stiam nici cine
sunt, nici cine am fost, nici unde ma aflu si
nici cum ma numesc. M-am trezit in fata unei
usi.Mi se parea cunoscuta desi nu imi
aminteam exact ce legatura am avut cu
aceasta. Am incercat sa o deschid dar mana
mi-a trecut prin clanta. Ciudat. Eram o umbra?
Am intrat prin usa inchisa. Inauntru se alfa
o fata foarte frumoasa trantita pe un
fotoliu. Acea fata imi parea foarte foarte
familiara. Era imbracata in negru si avea
capul acoperit cu un voal negru. Plangea in
hohote si suspina in continuu. Fata ii era
brazdata de durere si ochii inecati in
lacrimi. Avea doi ochi superbi de culoare caprui.
In momentul in care s-a ridicat de pe
fotoliu si s-a indreptat spre telefonul care
suna am avut o viziune. In aceasta viziune o
aratare hidoasa imbracata intr-o roba neagra
care tinea in mana o carte si un iatagan.Apoi
acea aratare s-a evaporat. In fata ochilor
mi-au aparut 2 oameni care se sarutau
strangandu-se in brate. Era acea femeie
impreuna cu un barbat. Ciudat ca acel barbat
semana leit cu mine. Ce se intampla aici?
Cine sunt totusi? Am incercat sa ma apropiu
de femeie si sa o ating. Nu am reusit. Insa
in momentul in care am incercat sa o ating am
avut o a doua viziune.
In acea viziune mi-am vazut intreaga viata.
Totul era acum clar. Eram acel Mark Gray care
in data de 28 februarie 2058 la ora 14:00
mi-am semnat sentinta la moarte. Femeia pe
care o vedeam era sotia mea. Nu am mai
suportat sa vad cum sufera din pricina mea.
Am plecat.
Ma plimbam pe strada. Totul in jurul meu era
de o culoare stearsa. Oamenii treceau pe
langa mine sau chiar prin mine fara sa ma
observe. Eram o umbra printre fostii mei
semeni. La un moment dat un batranel foarte
sarac care statea si cersea imi zise: "Mark
Grey? Tu, suflet fara tel, pe cine cauti
printre cei vi? Nu o sa gasesti pe nimeni aici."
Dupa cele zise batranelul se evapora de
parca nu ar fi existat vreodata. Ce vroia sa
zica cu expresia ""suflet fara tel"? Nu am
prea inteles si am plecat mai departe. Ma
framanta o singura intrebare: Ce trebuie sa
fac eu acum?
Am mai mers cateva momente. In fata mea a
rasarit atunci batranelul de mai
devreme."Mark, nu ai ce cauta aici. Cel mai
bine ar fi sa iti petreci cei 5000 de ani
departe de cei pe care ii cunosteai. Trebuie
sa gasesti un suflet nou si sa devi ingerul
lui pazitor. Eu sunt ingerul tau pazitor.
Fiecare om dupa ce moare paraseste trupul
material si ajunge sa fie indrumat in
continuare de ingerul lui pazitor pana cand
acesta la randul lui devine inger pazitor.
Apoi dupa 5000 de ani redevi un nou om,
ciclul repetandu-se."
Am plecat lasandu-mi in urma ingerul pazitor.
Am strabatut pamantul in lung si in lat. Nu
eram inca pregatit sa indrum sau sa protejez
pe cineva. Ma simteam slab si neputincios.
Apoi am vazut ceva ce m-a facut sa ma
hotarasc. Am ajuns fata in fata cu un tanar
care se pare ca putea sa ma vada.
"Nu ai ce cauta aici! Pleaca! Nu esti bine
venit". Mi-a spus acesta dupa care s-a
evaporat. "El este cel impotriva caruia
trebuie sa luptam". Am auzit in spatele meu.
Era un tanar care zambea firav. "Sunt Rick.
Mi-am termiat perioada de pedeapsa si urmeaza
sa redevin un om. Tocmai ai facut cunostinta
cu demonul care imi vrea sufletul. El urmeaza
sa fie demonul meu de-a lungul vietii. Daca
nu reusim sa il invingem atunci si sufletul
meu o sa ramana la fel ca si el, un suflet
singuratic care incearca sa rapeasca un alt
suflet pentru a putea redeveni om si pentru a
reintra in ciclu. Demonii spirite care de-a
lungul celor 5000 de ani nu si-au gasit
sufletul pe care trebuie sa il protejeze si
atunci au fost blestemati sa ramana spirite
pana cand un suflet va fi destul de slab
incat sa poata fi rapit. Un suflet devine cu
atat mai slab cu cat ingerul sau pazitor isi
pierde din incredere." .
Auzind acestea m-am decis. Acesta era omul
pe care trebuia sa il pazesc. Nu vreau sa
ajung un hot de suflete.
Am acceptat. In acel moment strania prezenta
cu voal si roba a aparut. A deschis cartea in
fata mea si a rostiti cateva cuvinte ciudate
intr-o limba nemaiauzita. Apoi a aparut si
demonul. Prezenta a rostit si pentru el
cateva cuvinte. Apoi ne-a spus: "De acum
inainte voi veti lupta pentru acest suflet si
pentru al vostru. Castigatorul acestei batali
se va apropia mai mult de izbavirea de acest
blestem care va inconjoara acum!". Rostind
aceste cuvinte aratarea a plecat.
De atunci sunt paznicul sufletelor
nevinovate. Acum se implinesc 5000 de ani de
la aceasta intamplare si sunt pregatit sa
reintru in ciclul normal al vietii. In
decursul acestei perioade de 5000 de ani am
vazut de ce este in stare omul pentru a scapa
de suferinta, in viata reala si chiar si dupa
moarte. Nu voi deveni un demon si nu voi
inceta vreodata sa lupt impotriva lor. Asa am
hotarat si nu ma voi da batut.
