Am invatat toate aceste lucruri, mergand
descult
Uneori purtand incaltari nepotrivite
Pentru ca nimic nu era mai rau decat iarna
In Baragan…
Nicaieri nu era mai bine
Decat in lumea de zapada si frig
In intimitatea ei eram protejat
Ca o fiinta criofila si luminoasa.
Lumi care nu-mi apartin
Si nu mi-au apartinut vreodata
Devin vizibile si se nasc
Cu fiecare nou tipat de cocor
Si cu fiecare noua topire din palme.
La sfarsit astept emotia
Dintre bine si rau
Cu intrebarea atarnand de buze
Daca sunt asteptat
Si cine asteapta
Dincolo…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Dincolo...aici e bucuria scrisului...pe unii ii asteapta nemurirea.
Lumi succesive, ale nimanui sau ale noastre, care isi lasa prin noi si pe noi amprenta, emotia si multe semne de intrebare. Dincolo de toate, ne asteapta pe toti primavara.