Am simtit ca timpul nu mai trece atat de
greu
Minutarele ceasului raman imobile
In timp ce inorogul minutelor scurma cu
copita
Timpul la radacina.
Am auzit reverberatiile cuvintelor
Semanand timp
In auzul copiilor abia nascuti
Si am invatat ca timpul nu trece
Dintr-o data
Ci doar secunda cu secunda.
Intre scutecul alb si infinit
A ramas inorogul
Ca o ursitoare
Apostrofandu-ne cu cornul sau
Pentru orice risipire.
Mai ramane timp, in orice ceas
Mai este timp
Pentru vis si pentru gasirea
Corabiilor pierdute.
Alb, alb,alb
Pe autostrazile creierului
Pana la incercarea autostopistului
De a mai salva ceva
Din propria constiinta.
Mama, inorog sau copil
Orice delicatete e ignorata
De fosnetul grabit:
Paltonul, umbrela,- ceasca de cafea
Cu inca o sorbitura ramane-
Pantofii si cheia
Si un cuvant distrat aruncat peste umar
Pentru o clipa care nu va mai veni…
