- Da, m-am trezit, sunt treaz, nu mai striga! Lumina se desfasura deasupra asternutului meu ca fasii de papirus, galbejite si, ca si cele din Egipt, pline de hieroglife, nu faceau decat sa-mi sporeasca senzatia de confuzie. Perna, oricat de mult m-as fi straduit in timpul noptii, ramasese la locul ei. Cearsaful era mototolit langa capul meu, motiv evident pentru care, desigur, gatul ma durea. O zi groaznica va fi, ma gandeam deja, asemenea marelui filozof interstelar rearanjand cuvintele in propozitie. Amalgamul din adancul mintii mele se reflecta insa perfect in partea ei superficiala, cea in care imi puteam auzi gandurile. Gandurile mele… Chiar… ce cauti tu acolo?
Un fascicol luminos de desprinde din fasiile de papirus si-mi atinge covorul; precum o matroana versata, il biciuieste cu sadism, latindu-se pe masura ce astrul nenorocit sapa brazda din ce in ce mai adanca in dosul cerului, acolo unde e prea departe de privirile noastre pentru a-i urmari sacrilegiul. Acolo, chiar in spatele lor, privind pofticios, iar, tu.
In timp ce violul soarelui asupra cerului lasa urme tot mai adanci, acestea stralucind ca simboluri ale fecunditatii, fascicolul ajunsese sa-mi despice intreaga podea, indreptandu-se amenintator catre mine.
â€ţSomul ratiunii naste monstrii†imi zic si ma ridic in capul oaselor, tarandu-ma spre fereastra. â€" De ce ma strigi iar? Vreau doar sa ma uit pe geam. Pietonii se deplasau rectiliniu, masininile se deplasau rectiliniu, se intersectau emanand lumini dogoritoare, explodand la intervale inegale in vapai verzi-albastrui. Arunc o privire sictirita patului, iar perna ridica o spranceana si ranjeste morbid, desvelinudu-si limba acoperita cu solzi serpentini. Aceasta se intinde cu miscarile unei lipitori esuate si se atasaza cordonului meu ombilical, smucind si contractandu-se, tragandu-ma inapoi in patul din care acum imi zambesti tu. Nu ma zbat, nu protestez in nici un fel ci ma asez cuminte iar perna imi fixeaza capul strangadu-ma de frunte cu limba ei. Fascicolul imi atinge tampla stanga si, incet, imi taie o brazda adanca de-a lungul fruntii, facand crestetul sa-mi explodeze cu o lumina verde-albastruie.
Vocea ta scrijelita de unghii pe pereti, figura ta pofticioasa din spatele soarelui si hoitul tau zambitor din stanga mea dispar incet in gaura deschisa in crestetul meu. Acesta se inchide cu pocnetul inversat al unui dop de sampanie. Dorm.
