Autor:	Nicolae Cristian ( Cyanurre ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Precipitatii

Ploua si atat. De ce ar tebui mai mult? Sa privesti pe fereastra si sa spui: “Ploua”. Si instantaneu sa te gandesti ca e ziua indelung asteptata In care romantici isi vor lua lira prafuita din cui, Si vor ingaima un cantec jalnic si frumos, Vor naste ingerasi din pantecul ei arcuit Si de atatea secole sterp, spalat cu apa de ploaie. E ziua cand ploua, cand soarele strange cureaua Cand norii se lafaie si-si intind burtile diforme Acoperind orizontul, inchizandu-l, ucigandu-l, Facandu-l sa planga de frustrare. E ziua in care te intrebi daca va ploua si la noapte, In care plangi odata cu orizontul, Doar pentru ca vreun hormon dereglat iti stoarce ochii si nervii. E ziua cand simbolistii isi pipaie nevroza, Cand se inchid in ei cu lacat, Cand se tem sa iasa din ei pentru a nu se pierde pe sine, Diluati in apa de ploaie. E o zi ca oricare alta, doar ca ploua. Ploua si te intrebi daca noaptea va fi curcubeu la lumina lunii, Te intrebi daca norii isi vor ridica burtile cat sa se vada luna, Te intrebi daca intrebarile tale n-or fi, cumva, Doar apa de ploaie. E ziua cand noi injuram in stanga si-n dreapta, Ziua cand ne uitam umbrelele acasa, In care toate par atat de gri, Incat, Pentru o secunda, ne simtim simbolisti, Ziua in care ploua atat de frumos, Incat, Pentru o secunda, parca am vrea Sa cantam ca romanticii.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]