As face lumanari din tine pentru ziua indelung asteptata
Cand, inevitabil, voi muri. Fi mandra ca ai onoarea
De a-mi sta la capatai, aprinsa, cand imi trag ultima suflare.
Te-as transforma in scandura, te-as bate in cuie cu grija
Din timp, la capacul sicriului, sa-mi privesti cadavrul
In timp ce putrezeste, se transforma in fecale,
E mancat de viermi si alte taratoare, sapatoare, mancatoare.
Ti-as da foc si te-as aseza in locul lampii
Ca sa fii acolo, de veghe, cand voi adormi pentru ultima oara.
Te-as macina sub talpi, apoi te-as arunca in malaxor
Pentru ca, amestecandu-te cu cimentul sa devi pasta,
Material de constructie pentru cavoul meu.
As renunta la modul conditional optativ,
As folosi, in schimb, un indicativ perfect compus chiar acum,
Dar mai sunt, inca, destule episoade pana la cel terminal
Si ceva inca ma retine.
|
