mizerie.ziua in amiaza-mare,pe la colt de
strada,langa un vagabond cu blana plouata;tu
tesi istorii in plina strada si deodata iti
dai seama ca trebuie sa traversezi...se uita
la tine ciudat o cucoana mult prea machiata.
deschizi ochii larg si te dumiresti-nu mai e
ieri,azi a fost odata...prin unghere de
cafenea spurcata ti-ai pierdut jumatate din
agoniseala...gandurilor.
sunt un neinteles,da,psihologic vorbind ai
intalnit prea multi introvertiti si in timp
ai ajuns sa-i si crezi.
cat te mai minti?ai intalnit doar cativa si
n-ai schimbat cu ei decat tresariri de gene
nesemnificative,..printre gene si credeai ca
ai inteles..
cand o sa pricepi oare,se intreba subtil eul
tau(sa nu-l auzi)ca nu e nimic niciun absolut
de desprins si mocirla asta in care te afunzi
tot mai mult zi da zi e doar o alta fateta a
zadarniciei tale?
te-ai trezit dimineata in acelasi ieri
pustiit de semnificatie,temandu-te sa
descoperi o alta imagine a lui "a fi".
mai degraba lasa povestile copile,si mergi
catre tine ...regasindu-te negasindu-te
si nu mai incerca sa intelegi ca totul e
fad,ca suntem doar impresii...se subintelege.
