Autor:	M_oty ( oty ) - [ ESEU ]
Titlu:	Steaua de pe cer

Stele-n cer, imprejur si pretutindeni. Totul e invaluit intr-un parfum de vara, de seara fierbinte si lumini scanteitoare. E frumos, linistitor si deosebit. O noapte minunata unde visele devin realitate. Privesc pierduta spre multitudinea de stele si ma ratacesc uimitor prin univers. In minte-mi calatoresc imagini ale unor vremuri demult apuse si necunoscute cand firul ierbii inca nu cunostea lumina iar prea maretul cer era de o anvergura impresionanta. Fiecare etapa se deruleaza pe un fond linistitor ce-mi amplifica starea hieratica, de basm, ce m-a cuprins odata cu initierea acestor ganduri care-mi strabat colidoarele mintii. Revad parca haosul unde toate bogatiile acestei lumi iau nastere iar mintea mea se orienteaza spre alte directii. O mare de necunoscut pentru mine care imi ridica o gramada de intrebari la care stiu ca nu voi gasi nici un raspuns plauzibil. Important e actul in sine, si anume acela de a te lasa purtat de imaginatie intr-un decor minunat in care singurul lucru care ar putea lipsi ar fi o inima care sa-ti mangaie sufletul…O stea care sa te tina de mana si care sa te alinte cu vorbe dulci insa fara a exista cel mai mic risc de a te rani prin lumina orbitoare ce o emana…o lumina care-ti incarca sufletul cu energia suficienta pentru indeplinirea tuturor dorintelor tale. In fiecare noapte se impune prin prezenta ei…aproape, iar razele de lumina ce palpaie aievea le simt printre gene cand soptesc vorbe dulci printr-o singura privire…Atunci, irevocabil linistea patrunde-n suflet iar singurul zgomot perceptibil e bataia nebuna a inimii…bataie aiurea ce nauceste intreaga suflare. Un moment lipsit de vid, o secunda si vraja dispare. Un far de la o masina distruge orice urma de farmec iar steaua se simte amenintata de necunoscut…dispare. Cum poate realitatea sa distruga visul? Cum poate salbaticia sa domine puritatea, frumusetea…viata? Nu slabiciunea stelei a determinat disparitia acesteia….ci contactul nimicitor cu lumea, cu necunoscutul, cu absurdul. Era naucita de rautatea acestei lumi si incapabila de a i se adapta in ciuda efortului depus. Nici o motivatie puternica nu i-a patruns in suflet ca s-o determine sa ramana. Cel putin asa credeam. Insa acest gand s-a risipit odata cu venirea urmatoarei seri, cand, un fenomen deja-vu mi s-a intiparit in privire. Aceeasi stea imi dadea tarcoale chipului prin lumina ce-mi mangaia ochii. De fapt nu disparuse, ci se retrase oarecum amintindu-mi astfel de adevarata ei menire: cea de astru ceresc incapabil de o viata umana. In ciuda diferentelor si obstacolelor intalnite…steaua nu a renuntat si a continuat sa apara, pana cand sentimentele mele m-au determinat sa zaresc universul cand o privesc iar noaptea sa-mi para zi. Pentru mine steaua este viata iar viata este lumina. Fiecare are o stea…asa cum si eu te am pe tine.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Nimeni nu are nimic. "stelele", "soarele" si "lumina" ne vor bucura doar o vreme. Sa stii asta si sa te bucure tot ce-ti-e dat, chiar si vremelnic - pentru ca uneori "stelele" cad.	zenobia
2.	Nimeni nu are nimic. "stelele", "soarele" si "lumina" ne vor bucura doar o vreme. Sa stii asta si sa te bucure tot ce-ti-e dat, chiar si vremelnic - pentru ca uneori "stelele" cad.	zenobia

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]