Era târziu, sub blestemele înverşunate
goneau trecãtorii uitaţi
În cãmãşi ancorate în meşteri mincinoşi.
Un gardian privea pe sub ochelarii groşi
paşii lor,
Alunecând pe caldarâmuri dungate
Alb-negru, alb-negru şi iar alb-negru...
Şiruri lungi de pete se împleteau în gri-uri
Ce se lipeau apoi de hainele mirosind a
lujerii întunericului.
Sus, atârnând de un clopot, o sabie tãind
pulsurile ceasului
Şi iar alb-negru, alb-negru, gri...
