Cade aerul pe sãlcii înnecând în luminã
lacrimile lungi şi verzi.
Pe malul acesta simt pulsul altfel, mai
aproape de celest,
Venele-mi mirate se înghesuie zâmbind în
vocale,
Iar tu stai în mijloc, cu o casã în braţe,
aluzie la echilibru.
Sufletu-mi vertical şi-a scos la luminã
ochii,
Stãtea pitit în buzunar, cu degetul la gurã,
semn cã tace,
L-am luat în braţe, şoseaua era mult prea
colţuroasã pentru el.
În balansoar tremura timpul şi misterele
încã nedescifrate
Iar tu stãteai în mijloc, erai lemnul dulce
cu melci ieşiţi dupã ploaie
Sãrutai norii sã-şi prelingã ultimele
picãturi,
Sã ieşim şi noi la plimbare.
