Mi-s mainile caus si sufletul deschis,
dupa-al tãu chip ma caut chiar si-n vis.
Mi-i viata grea si inima amara,
Ma plang pe mine si pe tine deoseama.
Mi-s impietrit intr-un tablou piezis,
Ce-si cauta urmarea afara, în pietris.
Ma doare gandul, pana, calimara,
Ma doare noaptea grea,
Ma doare seara.
De dimineata ma trezesc invins,
renasc la pranz, ma chinui iar în vis.
La tine vin ca la un ceai de plante,
Si-astept zadarnic (uneori imi pare,
al linistii miros, a noptii desfatare.
Nu-ti cer palate sufletesti, ci samburi
Sa pot sa-i rasadesc ca intr-un joc cu
ingeri,
Sa pot sa sper la raza de lumina,
S-astept iubirea ce-ar putea sã vinã
Sa mor si sa renasc,
Sa pot iubi în doi,
Si asteparea ta sa-mi fie
O lunga, grea, fierbinte nebunie.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
foarte frumoasa....intr-adevar este f profunda...ai reusit sa transmiti ceva...pe mine chiar m-ai impresionat..
2.
o poezie profunda si sugestiva...sursa de inspiratie cred ca e responsabila de lucrul acsta...multa inspiratie in continuare
