M-am trezit dimineaţã
Cu un dor teribil de a fi iubit,
Simţeam cã nu pot respira,
Cã n-aş putea sã-mi gãsesc nordul
Dacã pânã la prânz nu mi-aş putea aminti
Cum e sã fii iubit.
Ce-o fi cu ideea asta a mea
C-aş avea nevoie sã fiu iubit?
De unde atâta disperare de dragoste
Încã de la primele ore ale dimineţii?
Au trecut ani de când n-am mai fost iubit,
Au trecut nopţi fãrã gustul sãrat al buzelor
ei,
Au trecut mii de întrebãri despre iubire,
Şi, deodatã, brusc, mi s-a fãcut dor de a fi
iubit.
O fi având legãturã cu petele de pe soare,
Cã la Horoscop nu pomeneşte nimic de
dragoste.
Sau o fi din cauzã cã o iubesc prea mult,
De prea mult timp, pentru totdeauna.
Aşa cã neavând cum sã-mi rãspund,
Mã aşez la picioarele ei
Şi-o rog sã mã înveţe din nou
Cum e sã fiu iubit.
Şi dacã nu-mi aduc aminte pânã la prânz,
O sã mai am rãbdare o zi, o lunã...
Viaţa noastrã
