Am auzit cum cântã lacrimile,
Pe obrajii arşi de soare,
Pe chipul obosit, zbârcit,
Neras,
Parcã in lemn sau lut,
Sau piatrã,
Cioplit.
Am ascultat divina cântare,
Pe clapele timpului scurs,
În uitare si-n visare;
În chinuri si-n dureri,
Pe feţe de bãrbaţi şi muieri,
Notele sunã vesele,viorii
Pe candori de copii;
Notele sunã triste şi grave
Pe feţele bolnave.
Simfonia trecutului mort
În suflet si-acuma o port
Ochii nu mai plâng
Lacrimile nu mai cânta.
