Autor:	Parnia Lavinia Alexandra ( lavi-la-vie ) - [ UMOR ]
Titlu:	La plimbare

Luã primii bani. Ce mândru era! Se duse şi-şi cumpãrã un palton. Gri şoarece. O stofã bunã, moale, cãlduroasã, scumpã. Şi mamei îi plãcu. Îşi cumpãrã şi o pãlãrie. Tot frumoasã. Uite-aşa sã moarã fetele dupã el,… ce oltean chipeş avea mama… Se gândi, se rãzgândi,… era o duminicã puţin cam friguroasã. Iarna se apropia cu paşi repezi de tot. Un strat de Frunze gros se aşternu pe asfalt ca un covor arãmiu. Vântul foşnea prin crengile uscate: vâj-vâj… Ciorile croncãneau prin castani. Cerul se înnorase, se plumbuise şi mirosea a ploaie, a pãmânt reavãn. Îşi luã paltonul pe el. Îşi puse pãlãria pe cap şi o porni mândru la plimbare. Cine mai era ca el? Îşi vârâ mâinile în buzunare şi fudul cum nu fusese nicicând începu sã mãsoare cu pas rar bulevardul.Lumea venea de la tren. Trecea, discuta, se uita lung…….. -Sunt frumos! Îmi stã bine! Le place! Uite-i cum se uitã. Îşi semeţea şi mai mult umerii, scotea pieptul în afarã şi mergea încet ca la plimbare de-a lungul bulevardului. Câte un cetãţean trecea, se uita le el prin faţã, şi se uita şi din spate… El se plimba mândru şi surâdea ridicând la rãstimpuri pãlãria în faţa vreunei fete care surâde şi ea şi o lua la pas repejor îndepãrtându-se râzând sau chicotind pe înfundate. Proasta! Nu vede ce frumos sunt! Unde-a mai vãzut ea o aşa stofã? Şi iar îşi vâra mâinile în buzunare şi mai mândru decât înainte mãsura cu pas rar bulevardul când în sus şi când în jos precum coţofana pe spinarea bivolului dein fabulã. Ciorile croncãneau a iarnã grea. Vântul şuiera oboist prin crengi. Frunze rãzleţe se furişau spre asphalt. Soarele îşi puse mâna sub cap vrând sã se culce. Doamne ce oltean mândru mai era! O sã moarã fetele dupã el! Şi Ninuţa. N-o sã-i vinã a crede sorã-si când l-o vedea. Uite altul! Ce te uiţi? -Sunt frumos! Nu-i aşa? Sunt dat naibii de frumos! Ai mai vãzut tu o aşa stofã? Şi-şi pipãia stofa prin buzunare, cu dragoste!... -Te-ai uitat doar din faţã moşule şi-ţi plãcu paltonul meu! Acum uitã-te şi din spate! E cã sunt frumos? Trecãtorul se uitã şi din spate şi foarte mirat se apropie şi-i spuse: “-Domn’e, nu te supãra, îţi atârnã ceva din palton”-şi-i arãtã la spate ceva. Se fãcu verde-albastru, se-nnegri. O cârpã de bucãtãrie cu care ştergea mama vasele, neagrã, murdarã, urâtã, îi atârna arţãgoasã sub paltonul sãu moale şi frumos! “De-aia râdeau fetele de mine şi eu credeam cã li-s simpatico!” Zvârli cârpa într-un coş de gunoi, îşi vârî capul în gulerul paltonului şi, mulţumind trecãtorului îndrãzneţ, grãbi pasul, cãci începuse sã plouã. Sã nu-i ude, Doamne fereşte, paltonul!....

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]