Autor:	Parnia Lavinia Alexandra ( lavi-la-vie ) - [ UMOR ]
Titlu:	Prima intalnire

Era-lulea. Îndrãgostit lulea, aşa zicea bunica. Se foia toatã ziua de colo-colo fãrã sã facã nimic. Dar ea buna, ştia ce ştia: -Îţi cãzu cu tronc vreo fãtucã împieliţatule! Da şãzi maicã, alminteri ieu cociorba şi ţi-oi arãta eu drumuri toatã ziua pe spinãruşa dumitale! Zâmbea. Avea dreptate sãrãcuţa, dar, pas sã-i porunceşti inimii “Stai”! Cum sã stea? Cum sã stea? Cã parcã avea furnici pe scaun, parcã avea abur la tãlpi, catifea la mâini şi dor de ducã. -Da şãzi lângã mine bunicã şi mã-nvaţã. C’aşa-i cum zâci. Îmi cãzu cu tronc. Şi nu ştiu cum sã fac. Îi dãdui întâlnire în ziua ce-o veni şi tare mi-e cã mi-o fura-o altul. Cã-I mândrã foc. -D’apoi dragul mamii… Dacã ţi-o fi hãrãzitã o vini… Şi sã foi ca apucat de streche pânã-n noapte. Şi se tot învârtea fãrã rost. Dar veni şi ziua întâlnirii. Se spãlã, se parfumã, se fãcu fercheş de har Doamne. Se duse la magazine şi cumpãrã şi flori, cum îl învãţase buna. Se duse la garã sã o aştepte. Se mai uita la ceas, mai întreba pe cineva, trecuse o orã şi ea nu venise. Se lãsa când pe un picior, când pe celãlalt cu florile la spate. Când rãmanea pe amândouã era pierdut în gânduri cã ce s-o fi întâmplat… Fu copleşit deodatã de emoţie. Ea era. Parcã venise prin spate. Îl vãzu şi voia sã-l sperie şi sã-i ia florile, trãgând uşor de ele. Se-nroşi tot. Na cã venise. Şi el o boscorodise în gând cã nu mai venea… Îi ardeau obrajii flacãrã. De, flãcãu la prima întâlnire… Când se-ntoarse binişor, în loc sã vadã fãtuca, zãri o caprã cu doi iezişori ce ronţãiau cu plãcere florile din buchet întinzând gâturile pe sub celofan. Şi râse. Rãse cu poftã. Uitã cã fãtuca nu veni. De n-ar mai veni. C-apoi or râde toţi de el. O râde-apoi tot satil. Cã s-o-ntâlnit cu capra şi i-o cumpãrat şi flori.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]