Parnia Lavinia Alexandra
( lavi-la-vie ) - [ UMOR ]
Titlu:
Gore
Ce fericit era! Avea un flãcãu!
Dumnezeu i-a ascultat ruga.
Îi venea sã cânte de bucurie. Sã
joace.
Ce mulţi veniserã la el, la
botezul copilului lui.
-Am un flãcãu!
-Noroc şi sã-ţi trãiascã!
- Hai noroc, oltene. Şi la anul
încã unul…
-Noroc sã-i dee Dumnezeu!
-Grigore!...
-Da, mamã soacrã…
-Du-te de ia o gãleatã de apã cã
nu s-a fiert carnea şi nici sarmalele nu-s de
ajuns! Asta-i nuntã, nu botez!
Grigore luã gãleata şi se duse la
cişmea. Robinetul era îngheţat… Zãpada
aşternutã peste noapte, moale şi pufoasã
foşnea încet ca o rochie de mireasã. Rochie
de mãtase. Doar în pulovãr fiind, îl luã cu frig.
Vãzu locomotive şi le zise
bãieţilor sã-l ducã sã ia o gãleatã de apã
cã-l omoarã mama soacrã.
Ce vin bun gãsise! Era fericit.
Avea un bãiat. Îi venea sã chiuie. Ce bine
era în locomotivã. Cald. Linişte. Întuneric.
-Lasã-l mãi Ioane! Lasã-l sã
doarmã. Nu vezi ce feicit e?
-Domn’ şef! Domn’ şef!
-Zici cã-i mort de-a binelea!
-Domn’ şef, Strigã Ion şi mai tare…
Domn’ şef doarme cu gãleata în
braţe şi surâde fericit cã are un bãiat…
…Unde-o fi?
-Mamã, n-a venit?
-Fir-ar el sã fie! Cã m-a lãsat şi
fãrã gãleatã şi fãrã apã!Mai bine mã duceam
eu femeie bãtrânã… Cãlca-l-ar nevoia cã nu e
bun de nimic!
Ştefana îşi frângea mâinile
îngrijoratã. Sã nu se fi întâmplat ceva rãu,
îşi zise şi se cutremurã. Doamne fereşte!
Începu sã-i întrebe pe meseni:
-Nu l-aţi vãzut pe Grigore?... Nu
l-aţi vãzut?
- Zãpada pufoasã scârţâia sub
picioare.
-Uitaţi, urme, aici, pe zãpadã!
-De la linie nu mai sunt!
-Doamne, l-o fi tãiat trenul, zise
nevasta şi începu sã plângã.
Mesenii cãutau de zor, în vagoane,
dupã garã, în curte, peste tot.
Domn’ şef nicãieri1…
Într-un târziu, când zorile tocmai
voiau sã descopere creştetu alb al omãtului
adormit, domn’ şef bine dispus, cu cãciula pe
ureche şi gãleata cu apã într-o mânã, apare
în uşa bucãtãriei spunând:
-Uite apa, mamã soacrã!
-Unde fuseşi blestematule? Te
cãutarãm în toatã gara!...
-De ce ma-ţi cãutat cã doar plecai
la apã!
-Patru ore Grigore, la zece
metrii, la cişmea?
Tãcu chitic! Ce sã le spunã? Nu
ştia cât dormise.Afurisitul de Ion nu-l
trezi. Sã-l punã rãu cu soacra şi nevasta…
-Hai noroc şi sã-ţi trãiascã!
Mai moale:
-Noroc sã-I dea Dumnezeu!
Afurisitul de Ion, o fãcu de oaie!
