mi-e somn, mi-e stete, mi-este dor,
cu starea asta, ma culc pe covor.
tavanu-i plin de urme de tantari,
in mijloc dou pete negre, mari.
in ele intru, ca-ntrun univers,
inaintez cu fiecare vers,
in lumea asta de povesti si vise,
in care toate sunt permise,
in care tu esti langa mine si ma vezi,
in care eu sunt langa tine cand visezi.
si stam asa in lumea noastra neagra,
si ne gandim la timpul care o sa treaca.
fara sa facem vreo miscare, cat de mica,
fara sa ne gandim ca lumea o sa ne zica,
tot ce-i urat si rau o sa ne spuna,
o sa ne doar-n cur , o sa ne tinem de mana,
si o sa-i ignoram, in intunericul nostru,
plutind in acelasi balon albastru,
prin care nu ploua, nu sufla nici vant,
prin care nu trece, nici macar vreun gand.
deschid ochii si simt un fior,
aceeasi sete, acelasi dor,
putin mai intense, deja ma scufund,
astept doar sa vina un alt somn profund,
sa te-am iar langa mine, asa ca si ieri,
sa-ti dau tot ce meriti si tot ce imi ceri,
sa-mi spui ca nu pleci, ca stai doar aici
si brusc sa te vad mancat de furnici.
|
