Drumul din fata lui era pustiu,marginit
si de-o parte si de alta de muntii sterpi
si nisipul inselator.Ici colo
imprastiati,cate un cactus solitar si un
strigat lugubru de zburatoare uitate dintr-
un alt timp.Coplesit de atata liniste si
imensitate se aseza pe movila parca special
asteptandu-l pe el...
Amurgul sta suspendat
la marginea timpului,oare cat trecuse de
cand se oprise sa priveasca drumul fara
inceput si fara sfarsit???Nici el nu mai
stia.Incremenit deasupra orizontului trona
Luceafarul,ciudat,dar nu avea acea sclipire
specifica stelelor privite de pe Pamant.Un
fior rece il strabatu pana in adancul
fiintei,ceva era nelalocul lui,un sentiment
de neliniste ii tot da tarcoale,parca
intrase pe un alt taram...
Frica il forta sa se
ridice sa-si continue drumul.Nici un
zgomot,doar tanguirile unor pasari al
dracului de nevazute...Le auzea falfaitul
aripilor din cand in cand,aproape il
atingeau,dar nu reusea sa le
surprinda.Inainta si pe masura ce descoperi
umbra mai apropiata a unui cactus batran se
hotari sa-si calculeze distanta.
Nu,nu putea fi
adevarat,fiecare pas pe care cu buna
stiinta il facea nu reusea sa micsoreze
distanta dintre el si cactus...Innebunit si
transpirat a luat-o la fuga fortandu-si
trupul pana la maxim,dar,distanta parea de
neinvins si il coplesi istovit de puteri
senzatia de suspendare intr-un spatiu
mort,fara timp,o reluare sau mai degraba un
inceput sigur de nebunie letala...
S-a oprit aproape
lesinat la marginea acelui drum spre un
infern neimaginat si stupoare....movila era
tot acolo in asteptare....Descoperirea l-a
ingenuncheat aproape de margine,Luceafarul
tot acolo fara sclipire,cactusii parca
devenisera niste statui ale unor fiinte
surprinse in nesfarsit,contorsionate in
nemurire,numai tipetele pasarilor nevazute
crescusera in intensitate...Nu,hotarat
lucru,oboseala ii juca feste,mintea o luase
razna,ar trebui sa se odihneasca,aici,langa
movila aceasta rasarita din umbrele
nisipurilor inselatoare.Nu trebuia sa se
indeparteze nici de drum si nici de
movila...Poate asa reusea sa-si revina din
sminteala...
Inchise ochii si
prin minte isi revazu intreaga viata cu
amanunte pe care nu crezuse niciodata ca le
vazuse.Imaginile au inceput odata cu clipa
primordiala a nasterii,apoi a
copilariei,continua cu adolescenta,apoi
prima dragoste,prima minciuna,primul
sarut,prima durere...Asista la derularea
unui film al carui protagonist era in rolul
principal,dar,in acelasi timp si sigurul
spectator...Unele amintiri il amuzau,altele
ii trezeau un regret adanc si o durere de
neimaginat...si nedescris in cuvintele
stiute si inventate de oameni...Constata cu
amar ca daca nu ar fi facut asa cum
hotarase atunci,in acel moment la timpul
trecut,candva,destinul lui ar fi avut un
curs mai fericit....Deabia acum a inteles
Marea Taina a Vietii,nu exista destin,ci
doar hotarari care iti purtau pasii
existentei spre un drum sau altul...Totul
era in puterea deciziei fiecaruia...Aveai o
rascruce la un moment dat unde erau mai
multe Usi,totul depindea de tine pe care o
deschizi...
Lovitura de pumnal
o primi direct in inima retraind de doua
ori ultima tragedie a vietii lui.Socul atat
de puternic il innebuni,din gat iesindu-i
un jalnic urlet de om-animal
ranit...Deschise ochii si imaginea il facu
sa sara ca un arc,sudoarea ii curgea in
rauri din cap pe sira spinarii si urletul
se ineca intr-un icnet...pravalindu-l....
Pasarile nevazute
se apropiau de el si prideau contur....erau
doar demoni cu ochii tristi si aripi de
vultur ce se apropiau tanguindu-se ca
bocitoarele in jurul mortului....Cactusii
pluteau parca,capatand forme din ce in ce
mai deslusite...omenesti
chiar....Luceafarul disparuse,locul lui
fiind luat de o lumina
difuza,stranie,izvorata din munti,din
nisip...din nemarginirea haosului in care
ajunsese aruncat prin cine stie ce blestem
de zeu-om....Cu un ultim effort privi in
jurul lui la siluetele-cactus devenite
personajele amintirilor lui si la demonii
tristi ce picurau lacrimi de sange pe
trupul lui rece....Un ultim
gand....transformat in nisip.....
Din bezna noptii
doua luminite sclipeau.....Erau felinarele
de pe luntre paznicului ce te trece
Styxul....
Omul mort la
marginea drumului dintre cele doua sate fu
gasit uscat ca o mumie tinand in scheletul
mainii ciudate pene de vultur cu fasii de
cactus si ….nisip....Mare le-a fost uimirea
satenilor,caci,cu o zi inainte vorbisera cu
el in mica carciuma din mijlocul
satului.....
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Stapinesti o forta si o imaginatie deosebite...interesant...deosebit!
