Autobuzul ne-a lasat la marginea
desertului, era un harb care nu ar fi
putut face fata soarelui puternic ce
parjolea tinutul de dinaintea
noastra.Trebuia sa asteptam masina speciala
ce se incumeta sa strabata marea de
nisip.Cladirea cea mica spre care toti
calatorii s-au indreptat era asezata la
granita dintre viata si moarte.Caldura era
insuportabila, asa ca m-am dus si eu pe
urma celorlalti spre cladire unde era un
izvor cu care sa-ti potolesti setea
tinuturilor acestora.
Ajung si eu la izvor, ma
aplec sa beau si simt cum viata imi curge
prin vene si racoarea imi linisteste
setea.Ridic ochii si ei se opresc ca
inmarmuriti pe ALBUL care a luat in
stapanire totul.Ce ciudat!Oare pana acum nu
am vazut ca micuta cladire e ALBA ca si
ALBUL din spitalul unde mi s-a vindecat
rana provocata de sete?…
Mergeam prin desert, sleit
de putere, masina speciala avea o pana de
cauciuc in plin infern, ceilalti o luasera
inainte iar eu mergeam mai pe urma din ce
in ce mai incet…Am cazut, cand , in fata
mea se ivi un izvor rece, o viata eterna in
mijlocul nefiintei din desert…Refacut de
gandul ca ma voi racori, ca sufletul ce imi
arde ca parjolit va fi stropit cu apa buna
de izvor m-am ridicat plin de sperante si
am pornit spre oaza ce ma chema la viata…
Dar…
Oaza de fapt era doar o
amagire si in clipa cand am luat primul
strop in gura o rana adanca mi s-a deschis
in piept.Si ALBUL acesta ma infioara, e
realitate sau doar o halucinatie?...
Ma aplec sa sorb o
inghititura din apa aceasta foarte buna si
deodata zaresc oglindit chipul demonului
care m-a vrajit si atunci…Inteleg pe loc
totul si cad fulgerat de durerea ranii din
piept ce s-a redeschis odata cu inghititura
din lichidul fierbinte.Mai apuc sa vad doar
niste chipuri schimonosite si in urechi imi
rasuna slab voci de demoni ce ranjesc…
,,- E omul care a fost
gasit in desert aproape mort cu o rana
ciudata in piept.O rana fierbinte…"
