Pe râul îndãrãtnic, în seva-i retrogradã
ce se revarsã-n ţãrmuri, coagulând pustiul,
de şarpele luminii spre coada-i covrigatã
mai tremurã-n icoanã anticipând târziul.
Pe jariştea stârnitã de prãbuşirea bolţii
ar vrea sã-şi smulgã chipul din temniţa
icoanei.
La marginea zidirii, perfidã, umbra sorţii
dezbracã certitudini peste suspinul Anei.
Frânturilor de sãbii revendicând rãspunsul
li se relevã nodul ce lama nu-l pãtrunde;
cu unghii despletite ce-n ochi mai scurmã
plânsul
pe întinderea uitãrii gonesc fecioare nude.
