Zabovesc zadarnic intr-o padure cu vise,
Unde frunze palide zac pe jos intinse,
Crengile singuratice se clatina+n vant,
Iar suierul padurii are acelasi vesnic cant...
La pragul molcom dintre ura si iubire
Ma trezesc plina de uimire...
Oare aici ma asteptam s-ajung
Atunci cand in viata mea te-am privit intrand?
Pe de-o parte razbunare,intinaciune,pacat;
Iar pe de alta,frumos,dar amor uitat...
Sa trec spre ura si sa uit ce-a fost candva,
Sau sa raman,iubindu-ti doar amintirea_
Stiu ca dragostea-nvinge...in povesti;
Si mai stiu ca tu,acum,nu mai traiesti
Ai ramas acolo,undeva,candva,l-altcineva,
Si-ncet,
Fara sa cer,sa vreau,sau sa m-astept
Fara sa simt,singura si trista mi-a ramas
inima...
N-ar mai trebui s-astept acum,aici,ceva
Daci sunt sigura detot ce va urma...,
Dar intunecata bolta ma retine
De parca mi-ar cere sa cred in tine;
Iar ingeri calyi pe deasupra-mi plutesc
Si-n amintirile noastre ma topesc...
Ei stiu ce-am visat si ce-am realizat
Si vad si frunzele anemice ca tu-ai uitat...
Si-si dau si ultima lor suflare
Caci vine iarna cu a ei intristare...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
3. Dragostea, este in tine. Daca este. Dragostea, nu doare, fiind ceva din tine. Ceea ce doare, este orgoliul ranit. Succes si mai scrie! Scriind, inveti mai repede si mai sunt si cei care te citesc si care, in acest fel, te iubesc!
