O adiere lina iti sterge urmele,iar eu raman
neputincioasa,incapabila de-a schimba
ceva,impietrita de durere.
Fiori de gheata-mi strabat corpul amortit de
chinuri si-un impuls singuratic ma-ndeamna
sa-l urmez,sa-l caut prin lume si sa-i
marturisesc ce simt...Dar n-am puterea,poate
ca-i prea tarziu,sau prea devreme...poate
clipa dulce-a reintalnirii noastre se
apropie-ncet,molcom de noi,sau poate ca-i
prea departe,prea trista si prea slaba...
Viitorul nostru.i obscur,sau chiar
inexistent,caci"noi"e abstract acum,e aproape
imposibil de atunci,iar visele noastre
aruncate-n aer n-au adus nimic,nici
impliniri,nici iubire,nici sperante...au
lasat orizontul azuriu si incapabil de-a mai
face ceva pentru iubirea noastra pierduta...
O soapta amara de ura mi-ai lasat ca
amintire,un zambet indescifrabil si-o privire
acra,atat mi-a mai ramas din tot ce-a
fost...iubire,fericire,implinire...tot ce-am
avut in cenusa s.au prefacut...
