Ca să vă scriu, am retrăit în mine evenimente
demult apuse
Ca să le redau viaţă am aruncat lumină şi
sinceritate
Ca să vă vorbesc de cele ale credinţei
adevărate am privit mereu şi m-am rugat
icoanei ei
Ca să aştern pe hârtie slove am modelat
cuvinte în lunga noapte de seminarist
Ca să închid în mine omul cel vechi am şters
minciuna şi viciile
Ca să vă fiu alături de voi, dragi prieteni,
m-am rugat la ceas de seară şi în miez de noapte
Ca să uit ce a fost am reînnoit totul în mine
Ca să vă iert din inimă în Post mi-am deschis
sufletul şi am croit cărări în mine
Ca să vă scriu din nou, zâmbind printre
rânduri, m-am gândit mereu la persoana de
lângă mine, a fost ieri, a fost azi?
Ca să adun oameni, date, amintiri, am
călătorit în timp pe urmele paşilor ei grăbiţi
Ca să discern ce-a fost şi ce n-a fost, mi-am
învins teama şi orgoliul
Ca să nu uit ceea ce Zadarnic şterge vremea
mi-am pus şiragul amintirilor plăcute şi
ochii migdalaţi ce vreau să îi mai văd
zâmbind, măcar o dată...
Şi ca să trag cortina peste ce a fost rău,
tăcerea am aşternut-o şi în prezent vă scriu
la rându-mi, vouă, prieteni dragi, să mă
iertaţi...
