Vorbesc despre o iubire pura care iti
insufla curaj,cand esti dispus sa pierzi
totul, atunci cand sti exact ce vrei,cand
totul oscileaza spre fictiune,despre dorinte
adanci,generatoare de egoism, dar un egoism
dulce,atunci cand dai ca sa primesti totul.
Poate sa treaca milenii, poti saruta alte
buze,
Dar niciodata nu te voi uita.
Pot sa mor chiar maine,poti sa-mi ranesti
inima,
Dar eu tot nu te voi uita,
Privesc spre cer cum mii de sageti coboara
Cu sclipiri de argint acoperindu-mi fata;
Si ma lovesc puternic, iar fiecare bataie e
ca un sarut,
In bataia razelor de soare,vad chipul tau
curat
Ca lumina calda si cristalina.
Si parca ploaia incepuse sa cada,
Dar nu era ploaie,cerul plangea ca pierduse
cel mai frumos inger
Ce dificil e sa ma opun sentimentelor,
Sa-mi tradez juramantul,
Ce dificil e sa iubesti din nou,
Asta e viata ce vina am eu?...
Care ma conducea spre o noua aventura,
Care ma lasa oarba si ma alina cu ajutorul
dragei tale inimi...
Ce ciudata si stranie e viata!!
Iti spun la revedere,Ma simt cel mai mare
dusman al meu,
Iar lacrimile mele, se ridica usor spre cer.
Stau acum cu durerea mea, care ma apasa si
suspin,
Ca voi incepe o noua viata datorita tie,
Traiesc cu durerea-n sufletul meu...
Ma ascund in intunericul gandului ce ma
chinuie.
Priveste-ma te rog ,aici sunt cu durerea mea
M-a cuprins singuratatea;
Am deschis ochii si nu mai inteleg nimik...
Cum pot sa uit zambetul tau, cum sa uit
privirea ta?
Cum sa uit nebuniile tale...cum sa te uit?
