Cine ştie ce-i frumosul
Ţie îţi plac tablourile în ramã
Mie culorile ce se îmbinã
Între lumini
Zilele toate se aseamãnã
Dar sunt diferite ca una mãcar
S-o ducem în vis
De zilele ne apar în oglindã
Ne bucurãm împreunã
E frumos sã împarţi
Dar mai bine sã te dãruieşti întreg
Nu-mi place sã mã ţin de cuvânt
Vreau sã-l las liber
Sã-mi iau zborul
Mereu sunt alta
De-am promis
Sigur am sã mã îndrept
Dar când nu spui nimic
Sunt conştiincioasã
Şi te iubesc nespus
Vreau sã rãmân dezlegatã
De tot ce-am crezut cã-i al meu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu trebuie sã ştii ce e frumosul
cum nu trebuie sã te supui unei singure dogme
relativitatea este un specific al omului
sau nu
În final, libertatea ne trebuie, deşi se dovedeşte a fi contraproductivã, dar şi sufocantã. Sunt de admirat reflecţiile tale în versuri, mai ales cã printre ele se strecoarã şi subtile adevãruri şi atitudini încã neintuite şi neexperimentate suficient de mintea umanã. Zborul tãu însã este ferm, sentimentul acesta nu scapã lecturii.
