Nu ştii nimic.
Totul e albastru, e imens şi sus şi jos... tu eşti pe pãmânt, pe nisip. Te port pe vânt şi eu zbor, sunt uşor, cred cã sunt nisip...
- Eşti aici Lili? Nu-mi dau seama unde suntem, sunt singur?
- Acum nu... încã nu, acum suntem amândoi... da! Nu credeam cã am sã zic asta, dar da, suntem amândoi!
- Numai noi Lili?
- Da! Nu avem nevoie de ei, acum nici ei nu au nevoie de noi... e timpul nostru uitat în noi, un etern ce-a stat în loc.
- Dar de ce nu mai conteazã cine suntem? Nu conteazã nimic…
- Pentru cã suntem în tãrâmul visului… dar nu avem voie sã stãm în el prea mult, am intrat ca infractori şi asta o sã ne coste, dar nu acum, acum doar pãşim, fãrã gând...
- Lili... ce-am fãcut? Merit eu?
- Nu! Dar nu risipi! Îi pune uşor degetul pe buze, în semn de tãcere. Îl ia şi-l învârte într-un ameţitor joc, iar şi iar, râzând în hohote... Iubireeee!
- Am uitat tot...
- Deschide ochii, priveşte... uite marea!
- Da... e marea, noi suntem stâncile?
- Nu! Noi suntem pe ele, printre ele, sau în ele şi atât. Dar ele sunt ce suntem noi... noi suntem şi altceva, dar lasã asta!
- Da, eu sunt şi în mare, acolo eram pierdut de mult, mã cheamã la ea, sã ne completãm...
-Nu fii naiv! Ea e completã, tu eşti doar o amintire de-a ei, eşti doar un cuvânt uitat în vânt, ea cântã, e cântecul nostru... ascultã!
- Da, cântã iar noi suntem note purtate de valuri... nu ştiam cã pot înota Lili...
- Acum ai aflat, eu ştiam cã sunt sirenã... îmi era sete de apã, de adânc şi te-am adus aici, fãrã sã ştii... tu dormeai şi eu te-am surprins! Nu ai avut timp de reactie, nu te-am lãsat sã gândeşti prea mult! Nu ai fi înţeles, acum nu...
-Lili acum nu mai vreau explicaţii, îmi asum, chiar şi moartea!
- Tu? Eu... am lãsat-o sã mã mai aştepte, încã un pic... şi il ia de mâini şi danseazã...
-Unde o sã dormim? Mi-e somn...
- Pe nisip, sau mai adânc, ne învelim cu pãmântul şi cu marea. Ei o sã ne legene şi o sã ne poarte mai departe, unde ne dorim, dar unde încã nu ştim... Doar strãmoşii noştri ştiu, ei ne ascultã acum, acum în cerc, în dans.
- Ai sã mai fii aici când mã trezesc?
- Am sã mai fiu, dar o sã am alt rol, pe acesta nu am ştiut sã-l joc bine, nu am învãţat sã trãiesc, am fost o amatoare, dar sunt atatea roluri... şi care ar mai fi farmecul dacã am şti sã-l trãim?
- Şi am repetat atât... amândoi. Mie mi-a plãcut cum ai interpretat tot, chiar dacã ai fost într-o fugã, tot timpul.
- Liniştea o las la sfârşit, acum nu e timpul ei.
- Eu n-o cunosc, decât pe bucãţi.
-Atunci eşti un fericit! Eu nici atât! Hai danseazã, învârte-te...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
dansez...
sunt un amator al vieţii
şi încerc sã fac din aceastã ocupaţie un hobby
...mã învârt în spiralã şi desenez cercuri
un soare
o lunã
un cer
apoi mã nasc şi zîmbesc
