O nouã foaie, o altã zi, un nou început.
Pãşeam cu timiditate într-o altã lume a iubirii.
Emoţia nu contenea sã-mi dea fiori ai vieţii.
Domnul Petre Rãu a fost cel care m-a condus încã de la început. Un om puternic, un luptãtor cu o armurã de nepãtruns dar, care ascunde o sensibilitate enormã. â€ţunde eşti iubire sã-ţi numãr mai atent restul de clipe/ inima mi-aş da-o pe o canã cu apã†(Învãţãturã )
Aura m-a primit aşa cum se cuvine unei doamne. M-a impresionat prin eleganţã şi corectitudine, a avut grijã ca fiecare dintre noi sã se simtã bine. “daţi cuvântului luminã/ şi luminii daţi cuvânt†(daţi cuvântului luminã)
Cotangentã, un om mare, la propriu şi la figurat, cu o personalitate puternicã şi cu o inimã imensã. Am simţit cãldura lui încã de la început. â€ţsunt un stejar/ ce viseazã la zbor/ îmbrãţişat cu cerulâ€(Stejar)
Liviu44, un om drept şi elegant, ce impune respect, echilibrat şi liniştit, dar sensibil.
Marcoci Dorian, un înţelept cu un chip divin, un pãrinte al copilãriei. Îmi gãseam liniştea doar privindu-l.â€O candelã ce nu s-a stins/ Ori steaua veşnicã, îndepãrtatã, Mã însoţeşte blandã din abis/ În colţul sufletului aninatã.†(Din colţ)
Ruddy, criticul nostru ce ne aduce pe drumul bun, ea ne împarte dreptatea, frumoasã şi deschisã. â€ţpititã cum sunt printre aripi/de zâmbete/încerc sã ating aplauze/în ropote/şi sã salvez ce-a mai rãmas/ din suflete. (ca un erou)
Dana Cris, un chip de înger, un zbor neîntrerupt. O admir. â€ţDeja m-am rãtãcit prin nori/ Când zborul meu de viaţã e iubire/ De ne iubim pe cântec de cocori/ Ne îndoim sorocul peste fire!†( Peste fire)
Anador, o poetã în care m-am regãsit, o mamã deosebitã cu o fiicã la fel de specialã. â€ţsunt vis/idee/vers/greşealã/iubire sunt/în şoaptã...†(Nu)
Domnul Paul San-Petru, un om galant, o iubire în poezie, în cântec şi nu numai. â€ţDe ce privirea-i dureros de grea/ De câte ori se aprinde o luminã?!â€(Rondelul serii cu ploaie). Mi-a întins o mânã, mi-a legat o aripã, pentru un zbor.
Domnul Dionisie Duma, un om care priveşte în faţã adevãrul. Un mister.
Liviu Baitel, o poezie şi un cântec, melancolie… “iubirea nu-i/ o lacrimã.../ ci douã.â€(iubirea nu-i...)
Domnul Gheorghe Preda care ne-a surprins în aceste momente, în pozele dragi.
(…)
Erau multe poveşti nespuse ce aşteptau amintirea şi confirmarea lor în noul vis şi încã mai aşteaptã.
Nu voi uita, e prea putin ce-am scris acum.
P.S Pentru cã am fost întrebatã de Maria, îmi e ca un suflet pereche în poezie şi un om deosebit care mi-a fost alãturi şi m-a înţeles întotdeauna. “Dar las cuvântul sã se-nchine/ Când anonim si beat de dor,/Pierdut în zãrile vecine/ Nu sunt nici om, dar nici cocor... â€ţ (În lumea ta ... )
Sper sã vã cunosc pe toţi.
ochii tãi priveau cu timiditate
inima îţi bãtea ca un clopot de sãrbãtoare
cuvintele le aşezai în versuri
nu risipeai lumina
şi poate de aceea eşti
AMENA
ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem si poate asta a fost inceputul, nu pot decat sa sper intr-o noua intalnire,desigur macar in aceeasi formula.Mult succes si zbor facil!
m-au impresionat randurile tale,sufletul tau e imens desi tu esti mica si delicata, nu ai uitat pe nimeni, esti o prezenta constanta si simti intr-un anume fel, de-aia scrii asa frumos.te imbratisez cu mult drag si multumesc pentru randurile tale!
