Poezia e spirit
Coborât între noi
Fãrã a se mai întrupa
Poezia e zbor fãrã gând
Un izvor nesecat al unei stânci
Ce nu cuvântã
Tãcerea ei suspinã un vers
Din chip renãscut
Neînţeles
În durere albã ce învie
Strãmoşii morţi
Din vechi pãmânt
Poezia e viaţa uitatã în noi
Ce-şi întinde un ram
Fãrã frunze
Se transcrie în muguri
Şi cere luminã
Sub ochi înfloreşte-n fior
Poezia e dor
Şi iubire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Superbe versurile tale.
As face si eu o comparatie poate mai neobisnuita.
Eu cred ca asa cum pictorul transfigureaza esenta realitatii vizuale la fel si poetul transfigureaza esenta realitatii psihologice.
da, amena, poezie e dor, e iubire, e speranta, e nemurire...frumos versul tau, mi-a placut foarte mult si daca ar fi dupa mine l-as posta undeva unde sa-l vada toti cei ce zic ca scriu poezie si fac calcule matematice sa le iasa rezultatul final la sfarsit.mai simte cineva poezia???