Bunicul meu se ţine într-un picior
Pe celãlalt l-a dat în schimb pentru pastile
Bunica mea ne cântã amintiri
Şi rugãciuni ce-îndeamnã la minuni
Între iluzii ce-au plecat demult
Şi capul şi cuvântul din trecut
Tatãl meu tot vinde flori la trecãtori
El e timid şi roşu ca buchetul
În schimb primeşte doar fiori
Pe-un vânt ce-l poartã-n tinereţe
Mama mea munceşte pentru fii
Pe un bãnuţ se zbate zi de zi
Mai naşte încã alţi copii
E dor de vis şi tu nu vrei sã vii
Fratele meu îşi cautã rãspuns
La o întrebare ce-am uitat-o în absurd
De ce vin vremuri fãrã noi
De ce se alege resemnarea în nevoi
Surori se vând la preţuri ieftine de mici
Pe mângâieri ce alunecã-n abis
Iar eu cu-o mânã mã resuscitez
Cu alta mã tot scutur sã n-adorm
Dar obosesc
Resuscitarea e utilã doar în doi
