Împãrţeam cu greierele visul
El cânta noaptea între lumini
Eu rãtãceam ecoul din întuneric
Se nãşteau sâmburi
Stãteam împrejurul lor
Ca doi copii în faţa unui cadou
Nu aveam voie sã-l deschidem
Trebuia sã aşteptãm
Ca ei sã îşi rupã învelişul
Tot îi rugam sã ne rãspundã
Dansam în cerc pe ritmul inimii
Surprinzãtor şi viu
Pânã când cãdeam în pãmânt
Obosiţi de vânt
Şi norii plângeau
Lacrimi dulci peste noi
Ne îmbrãţişam cu ploaia
Ne întindeam verdele
Şi mugurele îşi fãcea loc
Dintr-un dor încolţit
Fãrã sã ştim cã murim
Din mine creştea un greiere
Din greiere un alt cântec
Şi un infinit de fluturi
Chemaţi de flori
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu am nimic de obiectat, mi-au placut versurile si cred ca trebuie lasate asa pentru ca au farmec, pentru ca se leaga, pentru ca transmit...bravo!