Sunt bine când semnele zboarã,
Spre culmile speranţelor îmi iau avânt
În coastele tale sã mã frâng.
Nuditatea mã înconjoarã
În cântecul iubirii din cuvânt;
Frunzele se usucã şi plâng.
Nu-mi mai e ruşine de vânt,
Ploile mi-au dãruit rãdãcini -
Pot sã te cuprind pe sub pãmânt.
Trupul s-a rãstignit în legãmânt,
Dorul e încurcat în mãrãcini -
Am urcat şi am cãzut din mormânt.
Ne-am risipit la fiecare pas şi întâlnire -
Acum suntem goi de suspine;
Inima rãmâne singura amintire,
Toamna sforile ţine;
Nu mai caut între adevãr şi amãgire,
Misterul rãmâne dezgolit în mine.
