Un fluture
Deseneazã inimi în aer
Şi ne trimite zâmbetul florilor
Ce îşi iau rãmas bun
De la iubirea noastrã.
Noi îl privim nostalgici,
Printre frunzele ce cad,
Fãrã aripi sau lacrimi,
Într-un vals
Nepereche,
În pãmântul ars
De toamnã;
Dar lumina asfinţitului
Ne îndeamnã
Sã primim bucuria
Între copacii goi
Ce pãstreazã încã
Minunea de-a fi.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
un poem frumos,superb adica! mi-ai smul un zambet dupa o lunga zi de munca si ma simt usoara asemeni fluturelui tau...felicitari!
Amena, un fluture nostalgic (vezi şi pe cel semnat Soulmate mai sus), care aduce bucuria toamnei spre plecare în lume, dar înrãdãcinare în suflet. Numai cã, noi nu trebuie sã devenim mai nostalgici decât fluturele, pentru cã, pânã la urmã, orice toamnã e un alt drum spre primãvarã.
Iar minunea de-a fi este, chiar aşa cum spui, o poetã!
