Soartã,
M-ai spus cã oamenii sunt:
Pãsãri ce au doar cântul
Şi aripile albe, sã atingã cerul;
Pinguini ce înoatã în lacrimi
Şi dirijeazã orchestra iubirii,
Între gheţari;
Iarbã ce învaţã verdele,
În bãtaia vântului
Şi-a dorului de ploi, de aur…
Dar n-ai amintit vreodatã
Cã vor cãdea ninsori peste ei
Şi îi vor gãsi tot copii -
Inimi de zãpadã
Ce dãruiesc vise.
