Iau zâmbetul în palme
Şi-n speranţa cã ştie zborul,
Îi redau libertatea.
El îşi cautã cuib altã inimã,
Apoi se întoarce;
Şi degeaba încerc sã îl cert -
De fiecare datã,
Mã îmbuneazã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
superb poem! mi-a placut atat de mult ca l-am recitit de cateva ori.bravo! felicitari! le meriti.
draga Carmen, iti marturisesc cu durere, ca si mie mi-a luat, intr-o zi, o tipa, zambeul in palme. eram in tranvaiul 16. da am vazut stele verzi. si doar, vorba poemului tau: i-am zambit, dar cred ca era suparata.
